în 1958 a fost introdus un sistem unitar de livrări către stat la prețuri fixe, variind în funcție de zone. Prețurile au devenit stabile în sensul că, cu recoltele normale, nu s-au schimbat. În același timp, prețurile au fluctuat; adică au fost ajustate în funcție de condițiile din cursul anului și în timpul recoltelor. Planurile de livrare au fost aprobate de Consiliul de Miniștri al URSS și distribuite între republici. În circumstanțe excepționale, acestea ar putea fi stabilite de Consiliul de Miniștri al SSR ucrainean, iar agențiile centrale de la Moscova trebuiau să fie informate despre acest lucru. Guvernul SSR ucrainean a stabilit termenele până la care trebuie îndeplinite planurile de livrare. Prețurile au fost aprobate de Consiliul de Miniștri al URSS pentru întreaga URSS; pe această bază, Consiliul de Miniștri al SSR ucrainean a stabilit prețurile de achiziție în funcție de zonă, varietate și sezon de livrare. Astfel, organizațiile de livrare au semnat ceea ce sunt cunoscute sub numele de acorduri contractuale cu fermele colective. Aceste acorduri erau o formă mai flexibilă de livrare obligatorie. Au fost prevăzute prețuri mai mari pentru produsele vândute statului peste livrările contractate. Orice surplus ar putea fi vândut pe piețele agricole colective.
disciplina muncii era obligatorie la fermele colective. Sancțiuni precum refacerea unui loc de muncă prost făcut fără plată, avertisment, cenzură, cenzură la o adunare generală (anterior o amendă de până la cinci zile lucrătoare), transferul la un loc de muncă inferior și, în cele din urmă, expulzarea din ferma colectivă au fost îndeplinite de executiv pentru manipularea neglijentă a proprietății comune, absenteism, muncă slabă și alte încălcări ale regimului fermei.
până în 1964 membrii fermei colective nu aveau securitate socială. Legea din 15 iulie 1964 a introdus pensii pentru limită de vârstă și invaliditate și asistență socială pentru familiile care și-au pierdut susținătorul de familie. Acesta a fost un pas spre ridicarea statutului economic al fermierului colectiv la nivelul lucrătorului industrial.
BIBLIOGRAFIE
UN URSR. Sotsialisticheskoe sel ‘skoe khoziaistvo Ukrainy (Kiev 1939)
Nahornyi, P. Rozvytok sil’ s ‘koho HOSPODARSTVA URSR za roky radians’ ko unktov vlady (Kiev 1947)
Istoriia kolkhoznogo prava, 1917-1958 gg. (Moscova 1958)
Naukovo-doslidnyi instytut ekonomiky i orhanizatsi Sil ‘ s ‘ koho hospodarstva. Sil ‘ s ‘ke Hospodarstvo Ukraquxns’ ko (Kiev 1958)
Zbirnyk zakonodavchykh aktiv kolhospnoho budivnytstva (Kiev 1962)
Ianchuk, V. Problema teoriilor kolhkoznogo prava (Moscova 1964)
Lushch, H. Intensyfikatsiia kolhospnoho vyrobnytstva (Kiev 1972)
Pravovi akty pro diial ‘NIST din kolhospiv (Kiev 1978)
Synel’ nykov, B.; Opria, A. Analiz Hospodars ‘ko 1978)
halanets’, V.; Shcherbyna, V. Operatyvne Upravlinnia V Kolhospi (Lviv 1979)
Panchenko, P. razvitie Sel ‘ skogo Khoziaistva ukrainskoi SSR, 1959-1980 (Kiev 1980)
Andrii Bilynsky, Vsevolod holubnychy, Yakiv shumelda