Genesis creation narrative

parte dintr-o serie despre

creaționism

istoria creaționismului
Neo-creaționism

tipuri de creaționism

creaționismul de vârstă de zi
creaționismul Gap
creaționismul Pământului vechi
creaționismul progresiv
evoluția teistă
creaționismul Pământului tânăr

alte opinii religioase

hindus * Islamic * Evreiesc
Deist * Pandeist

teologia creației

creația în Geneza
Geneza ca alegorie
interpretarea cadrului
ipoteza Omphalos

creație știință

Baraminologie
Geologie inundații
Design Inteligent

controversă

controversă creație-evoluție
Educație Publică
Istorie
învățați controversa
articole asociate

stil

narațiunea creației Genezei este relatarea biblică a creației lumii conținută în primele două capitole ale cărții Genezei din Biblia ebraică. Ca narațiune sacră a istoriei primordiale a lumii (capitolele 1-11), face parte din canoanele biblice ale iudaismului și creștinismului. Este un mit al creației cu asemănări cu mai multe mituri antice ale creației mesopotamiene, în timp ce diferă în viziunea sa monoteistă.

Capitolul unu descrie crearea lumii de către Elohim (Dumnezeu), prin intermediul fiat divin în șase zile și desemnarea zilei a șaptea ca Sabat, o zi sfântă (pusă deoparte) de odihnă. Bărbatul și femeia sunt creați pentru a fi regenții lui Dumnezeu asupra creației sale.Capitolul doi spune despre Yahwe-Dumnezeu a creat primul om pe care îl formează din lut (sau praf) și în care „respiră” „suflarea vieții”. Prima femeie este formată din partea primului bărbat. Dumnezeu plantează o grădină „la est de Eden” în care plasează primul cuplu. Capitolul doi se încheie cu o declarație privind motivul pentru care bărbații și femeile sunt date în căsătorie.

potrivit savanților Vechiului Testament, cum ar fi Gordon Wenham, această relatare poartă semnele unei creații literare atent inventate, scrisă cu o agendă teologică distinctă: Înălțarea Domnului, Dumnezeul lui Israel, peste toți ceilalți dumnezei, și mai ales peste Marduk, Dumnezeul Babilonului.

episcopul și teologul creștin Augustin a considerat narațiunea creației cărții Genezei ca fiind Scriptură prin excelență. El a scris cel puțin cinci tratate susținute pe aceste capitole

rezumat

prima povestire: săptămâna creației

Geneza 1:3-2:4

săptămâna creației constă din opt porunci divine executate pe parcursul a șase zile, urmate de o a șaptea zi de odihnă.

• prima zi: apare lumina („să fie lumină!”)- prima poruncă divină. Lumina este împărțită de întuneric, iar” ziua „și” noaptea ” sunt numite.
• a doua zi: Dumnezeu face un firmament („să fie un firmament…!”)—a doua comandă-de a împărți apele de deasupra apelor de dedesubt. Firmamentul este numit „cer”.
• a treia zi: Dumnezeu poruncește ca apele de dedesubt să fie adunate într-un singur loc și să apară pământul uscat (a treia poruncă). „pământ „și” mare ” sunt numite. Dumnezeu poruncește pământului să aducă iarbă, plante și pomi fructiferi (porunca a patra).
• ziua a patra: Dumnezeu pune lumini pe firmament (a cincea poruncă) pentru a separa lumina de întuneric și pentru a marca zile, anotimpuri și ani. Două lumini mari sunt făcute să apară (cel mai probabil Soarele și luna, dar nu sunt numite) și stelele.
• a cincea zi: Dumnezeu poruncește mării să „mișune de creaturi vii”, iar păsările să zboare peste ceruri (porunca a șasea) el creează păsări și creaturi marine și le poruncește să fie roditoare și să se înmulțească.
• ziua a șasea: Dumnezeu poruncește țării să aducă făpturi vii (porunca a șaptea); El face fiare sălbatice, vite și reptile. Apoi creează umanitatea în „chipul” și „asemănarea” Sa (a opta poruncă). Li se spune să „rodească, să se înmulțească, să umple pământul și să-l supună.”Totalitatea creației este descrisă de Dumnezeu ca fiind” foarte bună.”
• ziua a șaptea: Dumnezeu, împlinind cerurile și pământul,s-a odihnit de lucrarea Sa și binecuvântează și sfințește ziua a șaptea.

Podul literar

Geneza 2:4 „acestea sunt generațiile cerurilor și ale pământului când au fost create.”

acest verset dintre relatarea săptămânii creației și relatarea Edenului care urmează este primul dintre cele zece fraze de „generații” folosite de-a lungul Genezei și care oferă o structură literară cărții. Deoarece expresia precede întotdeauna ” generația „căreia îi aparține, poziția luată de majoritatea comentatorilor este că” generațiile cerurilor și ale pământului ” pot fi luate în mod logic pentru a se referi la Geneza 2.

a doua narațiune: Eden

Geneza 2:4-25

Geneza 2:4-2:25 spune despre Dumnezeu (YHWH) formând primul bărbat (Adam) din praf, apoi plantând o grădină, apoi formând animale și păsări pentru ca Adam să le numească și, în cele din urmă, creând prima femeie, Eva, care să fie soția lui. Cele două povești sunt legate printr-un pod scurt și fac parte dintr-o unitate mai largă din Geneza etichetată de cercetători drept povestea primordială.

această a doua narațiune a creației din Geneza este considerată a fi mult mai veche și reflectă un context istoric și literar diferit. Prezentarea sa folosește imagini care reflectă vechea tradiție pastorală de păstorire a lui Israel și abordează crearea primului bărbat și femeie în Grădina Edenului:

• Geneza 2:4 Geneza 2: 4b—a doua jumătate a podului format din formula „generațiilor” și începutul narațiunii Edenului—plasează evenimentele narațiunii „în ziua în care Yahwe Elohim a făcut pământul și cerurile….”
• înainte să apară vreo plantă, înainte să cadă vreo ploaie, în timp ce o ceață udă pământul, Domnul a format omul (Evr. ha-adam) din praful de pe pământ (EVR. ha-adamah), și a suflat suflarea vieții în nări. Și omul a devenit o „ființă vie” (Evr. nephesh).
• Domnul a plantat o grădină în Eden și a pus omul în ea. El a făcut să răsară copaci plăcuți din pământ și copaci necesari pentru hrană, de asemenea pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului. Unele traduceri moderne modifică secvența tensionată, astfel încât grădina este pregătită înainte ca omul să fie așezat în ea, dar ebraica are omul creat înainte ca grădina să fie plantată. Este descris un râu fără nume: iese din Eden pentru a uda grădina, după care se împarte în patru pâraie numite. El ia pe omul care trebuie să îngrijească grădina lui și îi spune că poate mânca din rodul tuturor pomilor, cu excepția pomului cunoașterii binelui și răului: „căci în ziua aceea vei muri cu siguranță.”
• Yahweh a hotărât să facă un” ajutor ” potrivit pentru (lit. „corespunzător”) omul. El a făcut animale domestice și păsări, și omul le-a dat numele lor, dar nici unul dintre ei nu a fost un ajutor potrivit. De aceea, Domnul a făcut pe om să doarmă și a luat o coastă și din ea a format o femeie. Bărbatul a numit-o apoi” femeie ” (Evr. ishah), spunând ” căci de la un om (Evr. ish) a fost luată. Urmează o declarație de instituire a căsătoriei: „de aceea, un bărbat își va părăsi tatăl și mama și se va lipi de soția sa; și vor fi un singur trup.”Lipsa de punctuație în Ebraică face nesigur dacă aceste cuvinte despre căsătorie sunt sau nu destinate să fie o continuare a discursului bărbatului.
• bărbatul și soția lui erau goi și nu se simțeau rușinați.

narațiunile creației biblice în afara Genezei 1-2

descrierile creației abundă în întreaga Biblie. Harper ‘ s Bible dictionary scrie că „lupta divină cu apele, victoria asupra haosului și promulgarea cosmogonică a legii/înțelepciunii se găsesc în poezia biblică.”Pentru câteva exemple de acest lucru în Vechiul Testament, vezi, Iov 38-41; Psalmi 18, 19, 24; 24; 33; 68; 93; 95; 104; Proverbe 8:22-33; Isaia 40-42. În Noul Testament, vezi Ioan 1; Coloseni 1; evrei 3; 8.

structura și compoziția

două povești sau una?

până în a doua jumătate a secolului 19, Geneza 1 și 2 au fost văzute ca o singură poveste continuă, uniformă, cu Geneza 1:1-2:6 subliniind originea lumii și 2:7-2:25 pictând cu atenție o imagine mai detaliată a creației umanității. Știința modernă, citând (1) folosirea a două nume diferite pentru Dumnezeu, (2) două accente diferite (probleme fizice vs.morale) și (3) o ordine diferită a creației (plante înainte de oameni vs. plante după oameni), consideră că acestea sunt două scripturi distincte scrise la mulți ani distanță de două surse diferite, Capitolul 1 de sursa preoțească și Capitolul 2 de Jahwist, cu podul lucrarea unui „redactor” sau editor.

structura

Geneza 1 constă din opt acte de creație într-un cadru de șase zile urmat de o zi de odihnă. În fiecare din primele trei zile există un act de divizare: prima zi desparte întunericul de lumină; a doua zi, apele din cer; și a treia zi, marea de pe pământ. În fiecare dintre următoarele trei zile, aceste diviziuni sunt populate: ziua a patra populează ceea ce a fost creat în prima zi, iar corpurile cerești sunt așezate în întuneric și lumină; ziua a cincea populează ceea ce a fost creat în a doua zi, iar peștii și păsările sunt așezate în mări și cer; în cele din urmă, ziua a șasea populează ceea ce a fost creat în ziua a treia, iar animalele și omul sunt loc pe pământ. Această structură de șase zile este simetric între paranteze: în ziua zero domnește haosul primordial, iar în ziua a șaptea există ordine cosmică.

Geneza 2 este o narațiune liniară simplă, cu excepția parantezei despre cele patru râuri la 2:10-14. Aceasta întrerupe mișcarea înainte a narațiunii și este posibil o inserție ulterioară.

cele două sunt unite prin Geneza 2:4A, „acestea sunt t inkthled inkthart (in ebraica) din ceruri și de pe pământ, atunci când au fost create.”Aceasta este ecoul primei linii din Geneza 1,” la început Elohim a creat atât cerurile, cât și pământul” și este inversat în următoarea linie din Geneza 2, „în ziua în care Domnul Elohim a făcut pământul și cerurile….”Semnificația acestui lucru, dacă există, este neclară, dar reflectă preocuparea fiecărui capitol, Geneza 1 Privind în jos din cer, Geneza 2 privind în sus de pe pământ.

compoziție

atribuit în mod tradițional lui Moise, astăzi majoritatea cărturarilor cred că Pentateuhul este „o lucrare compusă, produsul multor mâini și perioade.”

savanții au identificat trei tradiții literare în Geneză, ca și în Deuteronom, identificate de obicei ca tulpini Yahwiste, Elohiste și Preoțești. Aceste tulpini sunt considerate de majoritatea teologilor moderni ca reprezentând ceea ce unii au văzut ca contradicții în narațiunile creației din Geneza 1 și 2.

• tradiția literară Yahwistă, cunoscută și sub numele de sursa J, deoarece a folosit numele Yahweh (Iehova) pentru Dumnezeu. Este o interpretare iudaică a povestirii sacre, probabil scrisă încă din 950 î.hr.
• tradiția literară Elohistă îl desemnează pe Dumnezeu ca Elohim. Este trasabil la regatul de Nord al Israelului și a fost scris 900-700 Î.hr.
• tulpina Preoțească (P) exprimă interese cultice și reglementări pentru preoți, este de obicei datată în secolul 5 î.HR. și este considerată legea pe care Ezra și Neemia și-au bazat reforma. Deoarece fiecare dintre aceste tulpini păstrează materiale mult mai vechi decât momentul încorporării lor într-o lucrare scrisă, Geneza conține tradiții orale și scrise extrem de vechi. în general, este de acord că relatarea J (Geneza 2) este mai veche decât P (Geneza 1), că ambele au fost scrise în timpul mileniului 1 î.HR. și că au ajuns la forma combinată în care le cunoaștem astăzi în jurul anului 450 î. HR.

puncte exegetice

„la început…”

primul cuvânt din Geneza 1 în ebraică, „la început” (Evr. berektottottottottottottottottt), oferă titlul tradițional ebraic al cărții. Ambiguitatea inerentă a gramaticii ebraice din acest verset dă naștere la două traduceri alternative, prima implicând faptul că actul inițial al creației lui Dumnezeu a fost înainte ca timpul să fie creat și ex nihilo( din nimic), a doua că ” cerurile și pământul „(adică totul) existau deja într-o stare” fără formă și goală”, la care Dumnezeu aduce formă și ordine:

1. „la început Dumnezeu a creat cerul și pământul. Și pământul era fără formă și gol…. Dumnezeu a spus: să fie lumină!”(Versiunea King James).
2. „la începutul creației cerului și a pământului, când pământul era (sau pământul fiind) neformat și gol…. Dumnezeu a spus: să fie lumină!”(Rashi, și cu variații Ibn Ezra și Bereshith Rabba).

numele lui Dumnezeu

sunt folosite două nume ale lui Dumnezeu, Elohim în prima relatare și Yahweh Elohim în a doua relatare. În tradiția evreiască, datând din cea mai veche literatură rabinică, diferitele nume indică atribute diferite ale lui Dumnezeu. În timpurile moderne, cele două nume, plus diferențele în stilurile celor două capitole și o serie de discrepanțe între Geneza 1 și Geneza 2, au fost esențiale în dezvoltarea criticii sursei și a ipotezei documentare.

„Fără formă și gol”

fraza în mod tradițional tradus în limba engleză „fără formă și gol” este tōhû wābōhû (ebraică: תֹהוּ וָבֹהוּ). Septuaginta greacă (LXX) a redat acest termen ca fiind „nevăzut și neformat” (greacă: XV), paralel cu conceptul grecesc de haos. În Biblia ebraică, expresia este un dis-legomen, fiind folosită doar într-un alt loc, Ieremia 4:23, unde Ieremia îi spune lui Israel că păcatul și Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu vor duce la „întuneric și haos” sau la „de-creație”, „ca și cum Pământul ar fi fost” necreat.'”.

„r-ul” lui Dumnezeu

ebraicul r-ul „r-ul” are semnificațiile „vânt, spirit, respirație”, dar interpretarea tradițională evreiască aici este „vânt”, deoarece „spiritul” ar implica o prezență supranaturală vie Co-extindere cu încă separată de Dumnezeu la creație. Totuși, acesta este sensul în care Biserica creștină timpurie a înțeles r inktach în dezvoltarea doctrinei Trinității, în care acest pasaj joacă un rol central.

„adâncul”

„adâncul” (Evr. Este corpul fără formă al apei primordiale care înconjoară lumea locuibilă. Aceste ape sunt eliberate mai târziu în timpul Marelui potop, când „toate fântânile Marelui adânc au izbucnit” de sub pământ și de la „ferestrele” cerului. Cuvântul în sine este paralel cu Tiawath babilonian și Tamtu Asirian (Oceanul haosului).

„firmamentul”

„firmamentul” (Evr. Al cerului, creat în a doua zi a creației și populat de corpuri de iluminat în a patra zi, denotă un plafon solid care separa pământul de dedesubt de ceruri și apele lor deasupra. Termenul este derivat etimologic de la verbul r inktqa (inkt), folosit pentru actul de a bate metalul în plăci subțiri.

„mari monștri marini”

Evr. hatanninim hagedolim (inktakt) este clasificarea creaturilor din care fac parte monștrii haosului Leviatan și Rahab. În Geneza 1: 21, substantivul propriu Leviatan lipsește și apare doar substantivul de clasă great tannin. Marii tannini sunt asociați cu creaturi mitologice marine, cum ar fi Lotan (omologul Ugaritic al leviatanului biblic) care au fost considerate zeități de către alte culturi antice din Orientul Apropiat; autorul Genezei 1 afirmă suveranitatea lui Elohim asupra unor astfel de entități.

numărul șapte

șapte denota desăvârșirea divină. Este încorporat în textul Genezei 1 (dar nu în Geneza 2) în mai multe moduri, în afară de Cadrul evident de șapte zile: cuvântul „Dumnezeu” apare de 35 de ori (7,5) și „pământ” de 21 de ori (7,3). Expresiile” și a fost așa „și” Dumnezeu a văzut că este bine ” apar de 7 ori fiecare. Prima teză din Geneza 1: 1 conține 7 cuvinte ebraice compuse din 28 de litere ebraice (7,4), iar a doua teză conține 14 cuvinte (7,2), în timp ce Versetele despre ziua a șaptea conțin 35 de cuvinte (7,5) în total.

omul în „chipul lui Dumnezeu”

semnificația „imaginii lui Dumnezeu” a fost dezbătută încă din vremurile elenistice. Savantul evreu medieval Rashi credea că se referă la” un fel de arhetip conceptual, model sau plan pe care Dumnezeu îl făcuse anterior pentru om”, în timp ce colegul său Maimonide credea că se referă la liberul arbitru al omului. Știința modernă încă dezbate dacă chipul lui Dumnezeu a fost reprezentat în mod egal în bărbat și în femeie sau dacă Adam a posedat imaginea mai deplin decât Eva.

tipologie

încă din primele zile ale Bisericii Creștine, teologii au interpretat incidentele din Geneza și alte pasaje biblice ebraice ca conținând prefigurări (prototipuri) ale conceptelor cardinale ale Noului Testament, inclusiv Patimile lui Hristos și Euharistia.

interpretare

întrebări de gen

în cercurile academice, narațiunea creației Genezei este adesea descrisă ca o creație sau un mit cosmogonic. Cuvântul mit provine din rădăcina greacă pentru „poveste” sau „legendă” și descrie o relatare semnificativă din punct de vedere cultural sau sacru care explică originile existenței folosind limbajul metaforic și simbolismul pentru a exprima idei. Textul a fost, de asemenea, descris în mod diferit ca narațiune istorică (adică o relatare literală); ca istorie mitică (adică o reprezentare simbolică a timpului istoric); ca știință antică (în sensul că, pentru autorii originali, narațiunea a reprezentat starea actuală a cunoașterii despre cosmos și originea și scopul său); și ca Teologie (așa cum descrie originea pământului și a umanității în termeni de Dumnezeu).

contextul antic din Orientul Apropiat

cele două povești ale creației Genezei—Geneza 1:1-2:3 și Geneza 2: 4-2:25-sunt ambele comparabile cu alte povești ale creației din Orientul Apropiat—în special narațiunea I are paralele strânse cu EN Inqqma Eli Inqqua și narațiunea II are paralele cu Atra-Hasis

conform EN Inqqua Eli INQUA starea inițială a universului a fost un haos format prin amestecarea a două ape primordiale, apa sărată Feminină Tiamat și apa dulce masculină Apsu. Primele șase rânduri citite:

când cerul de sus nu era încă numit, nici pământul de jos nu era pronunțat cu numele Apsu, primul, creatorul și Făcătorul lor Tiamat, care le-a purtat pe toate, le amestecase apele, dar nu formase pășuni și nici nu descoperise stufuri.

savanții au comparat acest lucru cu Geneza 1:1-2, sugerând că en Inqqua Eli Inqqua este cel puțin una dintre sursele acestui pasaj și subliniind asemănările și diferențele

la început Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Acum pământul era fără formă și gol, întunericul era deasupra suprafeței adâncului și Duhul lui Dumnezeu plutea peste ape.

într-un comentariu al Torei din 2001 lansat în numele mișcarea conservatoare a iudaismului, savantul rabinic Robert Wexler a declarat: „cea mai probabilă presupunere pe care o putem face este că atât geneza, cât și Ghilgameș și-au extras materialul dintr-o tradiție comună despre potopul care a existat în Mesopotamia. Aceste povești s-au abătut apoi în relatare.”

Teologie

teologia evreiască și cea creștină îl definesc pe Dumnezeu ca fiind neschimbător de când a creat timpul și, prin urmare, transcende timpul și nu este afectat de acesta.

Bursa tradițională evreiască a privit-o ca exprimând concepte spirituale (vezi nachmanides, comentariu la Geneza). Mishnah în Tractate Chagigah afirmă că sensul real al contului creației, mistic în natură și sugerat în textul Genezei, trebuia să fie predat numai studenților avansați unu-la-unu. Sanhedrinul tratat afirmă că Geneza descrie întreaga omenire ca fiind descendentă dintr-un singur individ pentru a preda anumite lecții. Printre acestea se numără:

• a lua o viață echivalează cu a distruge întreaga lume, iar a salva o viață echivalează cu a salva întreaga lume.
• o persoană nu ar trebui să spună altuia că vine dintr-un stoc mai bun pentru că toți venim din același strămoș.
• pentru a învăța măreția lui Dumnezeu, căci atunci când ființele umane creează o matriță, fiecare lucru care iese din acea matriță este identic, în timp ce omenirea, care iese dintr-o singură matriță, este diferită prin faptul că fiecare persoană este unică.

printre numeroasele puncte de vedere ale savanților moderni asupra genezei și creației, una dintre cele mai influente este cea care o leagă de apariția monoteismului ebraic din fundalul comun Mesopotamian/Levantin al religiei și mitului politeist în jurul mijlocului mileniului 1 î.HR. Narațiunea „săptămâna creației” formează o polemică monoteistă asupra creației-Teologie îndreptată împotriva miturilor creației neamurilor, succesiunea evenimentelor construind până la stabilirea Sabatului biblic (în Ebraică: sec. În cazul în care miturile babiloniene au văzut omul ca nimic mai mult decât un „lacheu al zeilor pentru a le menține aprovizionat cu alimente”, Geneza începe cu Dumnezeu aprobând lumea ca fiind „foarte bună” și cu omenirea la vârful ordinii create. Lucrurile se îndepărtează apoi de această stare inițială de bunătate: Adam și Eva mănâncă fructul pomului în neascultarea poruncii divine. Zece generații mai târziu, în timpul lui Noe, pământul a devenit atât de corupt încât Dumnezeu hotărăște să-l întoarcă în apele haosului, economisind o singură familie care este dreaptă și de la care poate începe o nouă creație.

creaționismul

din secolele 18 și 19 interpretările literaliste ale genezei au fost în conflict cu consensul științific în creștere că vârsta Pământului este de aproximativ 4,6 miliarde de ani.

rămân încă unele mișcări ale literalismului biblic care se angajează să interpreteze Biblia aderând îndeaproape la cuvintele explicite date în text.Literaliștii stricți văd creația Genezei ca pe un eveniment istoric care a avut loc exact așa cum a fost scris, dar nu toți sunt de acord cu privire la modul literal de interpretare a relatării creației în Geneză. Creaționiștii „pământului tânăr”, de exemplu, susțin că creația Genezei a avut loc între 6.000 și 10.000 de ani în trecut și că cele șapte” zile ” din Geneza 1 corespund zilelor normale de 24 de ore.

Vezi și

• interpretări alegorice ale genezei
• texte antice din Orientul Apropiat referitoare la Vechiul Testament
• mitologia babiloniană
• critica biblică
• mitologia creștină
• creația (dezambiguizare)
• Hexameron
• mitologia evreiască
• mitologia mesopotamiană
• religia și mitologia
• istoria sacră
• mitul creației sumeriene
• literatura sumeriană
• cronologia Bibliei
• arborele vieții

note

Cărți

• Achtemeier, Paul J., ed (1996). „Creație”. Dicționarul biblic HarperCollins (Rev Upd Su ed.). San Francisco: HarperOne. PP. 1280. ISBN 00060600373.
• Alter, Robert (1997). Geneza: traducere și comentariu. W. W. Norton & Companie. ISBN 9780393316704.
• Alter, Robert (2008). Cele cinci cărți ale lui Moise. New York: W. W. Norton & Companie. PP. 1120. ISBN 0393333930.
• Anderson, Bernhard W. (1997). Crearea Ver Bernhard W. înțelegerea Vechiului Testament. ISBN 0-13-948399-3.
• Anderson, Bernhard W. (1985). Creația în Vechiul Testament. ISBN 0-8006-1768-1.
• Bandstra, Barry L. (1999). „Povestea Creației Preoțești”. Citirea Vechiului Testament: o introducere în Biblia ebraică. Editura Wadsworth. PP. 576. ISBN 0495391050. http://web.archive.org/web/20061212054040/hope.edu/bandstra/RTOT/CH1/CH1_1A1.HTM.
• Bar-Ilan, Meir (2003) (în Ebraică). Numerologia Genezei. Rehovot: Asociația pentru astrologie și Numerologie evreiască. PP. 218. ISBN 9659062001.
• Bauckham, Richard (2001). Cuvânt Comentariu Biblic: Iuda, 2 Petru. Thomas Nelson Publishers. p. 297. ISBN 0849902495.
• Beecher, Henry Ward (1885). Evoluție și religie. Pilgrim Press. http://books.google.com/books?id=IuhDAAAAYAAJ&printsec=frontcover&source=gbs_v2_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false.
• Benware, P. N. (1993). Studiul Vechiului Testament. Moody Press.
• Blocher, Henri AG (1984). La început: capitolele de deschidere ale genezei. InterVarsity Press. http://books.google.com.au/books?id=Y7rYAAAAMAAJ.
• Bloom, Harold și Rosenberg (1990). David Cartea lui J. New York, Statele Unite ale Americii: Random House.
• Bouteneff, Peter C. (2008). Începuturi: lecturi creștine antice ale narațiunii creației biblice. Grand Rapids, Michigan: Baker Academic. ISBN 9780801032332. Accent pe interpretările creștine ale genezei 1-3 De La Pavel la Origen și o introducere în știința modernă.
• Boyd, Steven W. (2008). „Genul Genezei 1: 1-2: 3: Ce înseamnă acest Text?”. în Mortenson, Terry; Ury, Thane H. venind la trântă cu Geneza: Autoritatea biblică și epoca Pământului. New Leaf Publishing Group. PP. 174 ff. ISBN 0890515484.
• Clontz, T. E.; Clontz, J., eds (2009). Noul Testament cuprinzător cu cartografiere completă a variantelor textuale (ediția Hard Cover Ed.). Publicații Cornerstone. PP. 768. ISBN 0977873714.
• Cruce, Frank Moore (1997) . „Lucrarea Preoțească”. Mitul canaanit și Epopeea Ebraică: Eseuri în istoria religiei Israelului. Harvard University Press. PP. 394. ISBN 0674091760.
• Davis, John (1975). Paradisul închisorii-studii în Geneza. Grand Rapids, Michigan: Casa De Carte Baker. p. 23.
• Douglas, J. D.; et. al. (1990). Volumul Vechiului Testament: Un nou comentariu asupra întregii Biblii. Wheaton, IL: Tyndale,.
• Feinberg, John S. (2006). „Doctrina creației—gen literar din Geneza 1 și 2”. Nimeni ca el: doctrina lui Dumnezeu. Bazele teologiei Evanghelice. 2. Editori De Știri Bune. PP. 577. ISBN 1581348118.
• Friedman, Richard E. (1987). Cine A Scris Biblia?. NY, Statele Unite ale Americii: Harper și Row. ISBN 0060630353.
• Friedman, Richard E. (2003). Comentariu la Tora. HarperOne. ISBN 0060625619.
• Friedman, Richard E. (2005), Biblia cu surse revelate, San Francisco: HarperOne, pp. 400, ISBN 006073065X
• Gordon, Cyrus h.; Sarna, Nahum M. (1997). „Ceața timpului: Geneza I-II”. în Feyerick, Ada. Geneza: lumea miturilor și Patriarhilor. New York: NYU de presă. PP. 560. ISBN 0814726682.
• Gunkel, Hermann (1894). Haosul din Urzeit și Endzeit. Vandenhoeck & Ruprecht.
• Hamilton, Victor P (1990). Cartea Genezei: capitolele 1-17. Noul comentariu internațional asupra Vechiului Testament (NICOT). Grand Rapids: Compania De Publicare William B. Eerdmans. PP. 540. ISBN 0802825214. http://books.google.com.au/books?id=c1DrrBMFuZYC.
• Heidel, Alexander (Septembrie 1963). Geneza babiloniană (Ed.2.). Chicago University Press. ISBN 0226323994.
• Heidel, Alexander (Septembrie 1963). Paralelele epice ale lui Ghilgameș și ale Vechiului Testament (Ediția a 2-a revizuită.). Chicago University Press. ISBN 0226323986.
• Hodge, B. C. (Ianuarie 2011). Revizuirea zilelor Genezei: un studiu al utilizării timpului în Geneza 1-11 în lumina contextului său antic din Orientul Apropiat și literar (prima ed.). Wipf & Stoc. ISBN 1608995976.
• Huey, H. B. (2001). Jeremiah, Plângeri. Noul Comentariu American. 16. Nashville: Broadman & Holman Publishers. PP. 512. ISBN 0805401164.
• Hyers, M. Conrad (1984). Semnificația creației: Geneza și știința modernă. Westminster John Knox Press. ISBN 0804201250. http://books.google.com/books?id=ePfMEo2UAzsC.
• Janzen, David (2004). Semnificațiile sociale ale sacrificiului în Biblia ebraică: un studiu al patru scrieri. Editura Walter De Gruyter. ISBN 978-3110181586.
• Kaplan, Aryeh (2002). „Hashem / Elokim: amestecând mila cu dreptatea”. Cititorul Aryeh Kaplan: darul pe care l-a lăsat în urmă. Mesorah Publication, Ltd.. PP. 224. ISBN 0899061737. http://books.google.com/books?id=bv5lmlmRmbwC&pg=PA93&lpg=PA93&dq=hashem+elokim+mercy+justice&source=bl&ots=TtqbhpliWb&sig=eUuwBvBdjQWoL7n1cCpDkALAlVw&hl=en&ei=llMeS_WIEJOCMtzxxaYK&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=2&ved=0CA0Q6AEwAQ#v=onepage&q=hashem%20elokim%20mercy%20justice&f=false. Accesat La 29 Decembrie 2010.
• King, Leonard (Aprilie 2007). Enuma Elish: cele șapte Table ale creației; legendele babiloniene și asiriene cu privire la crearea lumii și a omenirii. 1 și 2. Cosimo Inc. ISBN 1602063192.
• Kvam, Kristen E.; Schearing, Linda S.; Ziegler, Valarie H., eds (1999). Eva și Adam: lecturi evreiești, creștine și musulmane despre geneză și gen. Indiana University Press. PP. 515. ISBN 0253212715.
• Leeming, David A. (2004). „Creația biblică”. Însoțitorul Oxford al mitologiei mondiale (ed.). Oxford University Press. http://www.oxfordreference.com/views/ENTRY.html?subview=Main&entry=t208.e229. Accesat în 2010-05-05.
• Lindbeck, George (2001). „Literalism”. Dicționar evanghelic de Teologie. Baker Academy. p. 295.
• Mai, Gerhard (1994). Creatio ex nihilo: Doctrina „creației din nimic” în gândirea creștină timpurie (versiunea în limba engleză ed.). Edinburgh: T & T Clark. http://books.google.com.au/books?id=LoS05gQUDhEC.
• Metzger, Bruce M.; Coogan, Michael D., eds (1993). Însoțitorul Oxford al Bibliei (Ed.). Oxford University Press,. PP. 932. ISBN 0195046455.
• Metzger, Bruce M.; Murphy, Roland E., eds (1991). „Adnotare la Geneza 2: 4b”. Noul Oxford a adnotat Biblia cu Apocrifele (ediție revizuită ed.). Statele Unite ale Americii: Oxford University Press. PP. 2048. ISBN 0195283562.
• Nicholson, Ernest (2003). Pentateuhul în secolul al XX-lea: moștenirea lui Julius Wellhausen. Oxford University Press.
• Orlinsky, Harry (2001). Note despre noua traducere a Torei. Cărți Varda. PP. 297. ISBN 0827601530.
• Penchansky, David (Noiembrie 2005). Amurgul Zeilor: politeismul în Biblia ebraică (studii biblice de interpretare). SUA: Westminster / John Knox Press. ISBN 0664228852.
• Radday, Yehuda Thomas; Țărm, Haim (Iunie 1985). „Introducere”. Geneza: un studiu de autor în lingvistică statistică asistată de calculator. Analecta Biblica. 903, Vol. 20. Pontificum Institutum Biblicum. PP. 283. ISBN 8-876-53103-3. http://books.google.com/books?id=y6FKPW2XsA4C&pg=PA2. Accesat La 18 Noiembrie 2010.
• Rendtorff, Rolf (2009). Problema procesului de transmitere în Pentateuh. Sheffield Academic Press. ISBN 0567187926.
• Rouvi Otrivi, Jean-Marc (2006) (în franceză). Brèves méditations sur la création du monde. Paris: L ‘ Harmattan.
• Ryan, Halford R. (1990). Henry Ward Beecher: Predicator Peripatetic. New York: Greenwood Press. .
• Schaff, Philip (1995). „Confesiunile și scrisorile lui Augustin cu o schiță a vieții și operei sale”. Părinții Nicene și Post Nicene. Primul. 1. Hendrickson Publishers. ISBN 1565630955.
• Scott, Eugenie C. (2005). „John MacArthur”. Evoluție vs creaționism: o introducere. Universitatea din California Press. ISBN 9780520246508.
• Smith, George (Martie 2004). Relatarea Caldeeană a genezei: care conține descrierea creației, căderea omului, potopul, Turnul Babel, vremurile … a zeilor; din inscripțiile cuneiforme. Adamant Media Corporation. ISBN 1402150997.
• Smith, Mark S. (Octombrie 2002). Istoria timpurie a lui Dumnezeu: Yahweh și celelalte zeități din Israelul antic (2nd ed.). William B Eerdmans Publishing Co. ISBN 080283972X.
• Smith, Mark S. (noiembrie 2003). Originile monoteismului biblic: fundalul politeist al Israelului și textele Ugaritice (New Ed ed.). Oxford University Press SUA. ISBN 0195167686.
• Sparks, Kenton (2008). „Capitolele 6 & 7 despre genurile biblice”. Cuvântul lui Dumnezeu în cuvinte umane: o însușire evanghelică a Bursei biblice critice. Baker Academic. ISBN 0801027012.
• Spence, Lewis (1995). Mituri și legende despre Babilonia și Asiria. Editura Kessinger, LLC. PP. 496. ISBN 1564595005.
• Spurrell, G. J. (1896). Note despre textul cărții Genezei. Oxford: Clarendon Press.
• Stagg, Frank (1962). Teologia Noului Testament. Broadman. ISBN 0805416137.
• Stenhouse, John (2000). „Geneza și știința”. în Gary B. Ferngren. Istoria științei și religiei în tradiția occidentală: o enciclopedie. New York, Londra: Garland Publishing, Inc. p. 76. ISBN 0-8153-1656-9.
• Tigay, Jeffrey (1986). Modele empirice pentru critica biblică. Philadelphia, PA, Statele Unite ale Americii: Universitatea din Pennsylvania Press.
• Thompson, J. A. (1980). Jeremiah. Noul comentariu internațional asupra Vechiului Testament (Ediția a 2-a.). Wm. Editura B. Eerdmans. PP. 831. ISBN 0802825303. „este ca și cum Pământul ar fi fost „necreat”.'”
• Tsumura, David Toshio (2005). „Pământul din Geneza 1; apele din Geneza 1; Pământul din Geneza 2; apele din Geneza 2”. Creație și distrugere: o reevaluare a teoriei Chaoskampf în Vechiul Testament (revizuită și extinsă ed.). Eisenbrauns. ISBN 9781575061061. http://books.google.com.au/books?id=qevX11bQRi8C.
• Walton, John H. (Noiembrie 2006). Gândirea antică din Orientul Apropiat și Vechiul Testament: introducerea lumii conceptuale a Bibliei ebraice. Baker Academic. ISBN 0801027500.
• Wenham, Gordon (2008). Explorarea Vechiului Testament: un ghid pentru Pentateuh. Explorarea seriei biblice. 1. IVP Academic. PP. 223.
• Wenham, Gordon (1987). Geneza 1-15. 1 și 2. Texas: Cărți De Cuvinte. ISBN 0849902002. http://books.google.com.au/books?id=OHMQAQAAIAAJ.
• White, Ellen G. (1958) . „Creația”. Patriarhi și profeți. Conflictul veacurilor. 1. Boise, Idaho: Pacific Press Publishing Association. PP. 803. ISBN 1883012503. http://www.whiteestate.org/books/pp/pp2.html.
• Wylen, Stephen M. (2005). „Capitolul 6 Midrash”. Cele șaptezeci de fețe ale Torei: modul Evreiesc de a citi Sfintele Scripturi. Presa Paulistă. PP. 256. ISBN 0809141795. http://books.google.com/books?id=0EqnRc4FF30C&pg=PA108&dq=divine+names+mercy+justice+judaism&ei=tFQeS8KoGYHMM-uekfoI&cd=10#v=onepage&q=&f=false.
• Yonge, Charles Duke (1854). „Anexează un Tratat despre Lume (1), despre creație (16-19, 26-30), legi speciale IV (187), despre neschimbarea lui Dumnezeu (23-32)”. Lucrările lui Philo Judaeus: contemporanul lui Josephus. Londra: H. G. Bohn. http://cornerstonepublications.org/Philo.

Jurnale

• Carr, David (Iarna 1993). „Politica subversiunii textuale: o perspectivă diacronică asupra poveștii Grădinii Edenului”. Jurnalul de literatură biblică 112 (4): 577-595.
• Copan, Paul (1996). Este Creatio Ex Nihilo O Invenție Post-Biblică?: O examinare a propunerii lui Gerhard May. 17. Trinity Journal. PP. 77-93. http://www.earlychurch.org.uk/article_exnihilo_copan.html.
• Reis, Pamela Tamarkin (2001). Geneza ca „Rashomon”: creația așa cum a fost spusă de Dumnezeu și de om. 17. Recenzie Biblică.
• Reisenberger, Azila Talit (22 Septembrie 1993). „Crearea lui Adam ca Hermafrodit – și implicațiile sale pentru teologia feministă.”. Iudaismul: un jurnal trimestrial de viață și gândire evreiască. http://www.encyclopedia.com/doc/1G1-14873619.html. Accesat La 08 Decembrie 2010.
• Seeley, Paul H. (1991). „Firmamentul și apa de sus:sensul Raqiei în Geneza 1: 6-8”. Jurnalul Teologic Westminster (Seminarul Teologic Westminster) 53: 227-240. http://faculty.gordon.edu/hu/bi/Ted_Hildebrandt/OTeSources/01-Genesis/Text/Articles-Books/Seely-Firmament-WTJ.pdf.
• Seeley, Paul H. (1997). „Semnificația geografică a „Pământului”și a” mărilor „în Geneza 1:10”. Jurnalul Teologic Westminster (Seminarul Teologic Westminster) 59: 231-55. http://faculty.gordon.edu/hu/bi/Ted_Hildebrandt/OTeSources/01-Genesis/Text/Articles-Books/Seely_EarthSeas_WTJ.pdf.

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de: Creation according to Genesis

surse pentru textul biblic

• Capitolul 1 Capitolul 2 (Text Ebraic-Englez, tradus conform ediției JPS 1917)
• Capitolul 1 Capitolul 2 Capitolul 3 (Text Ebraic-Englez, cu comentariul lui Rashi. Traducerea este versiunea autoritară Judaica Press, editată de Rabinul A. J. Rosenberg.)
• Capitolul 1 Capitolul 2 (New American Bible)
• Capitolul 1 Capitolul 2 (King James Version)
• Capitolul 1 Capitolul 2 (Versiunea Standard Revizuită)
• Capitolul 1 Capitolul 2 (New Living traducere)
• Capitolul 1 Capitolul 2 (New American Standard Bible)
• Capitolul 1 Capitolul 2 (New International versiune (Marea Britanie))

• „Enuma Elish”, la Enciclopedia Orientului Rezumatul Enuma Elish cu link-uri către textul complet.
• ETCSL-Text și traducere a Eridu Genesis (site alternativ) (corpusul text Electronic al literaturii sumeriene, Oxford)
• ” Epopeea lui Ghilgameș „(rezumat)
• British Museum: tabletă cuneiformă din Sippar cu povestea Atra-Hasis

Această pagină licențiată Creative Commons folosește conținut de pe Wikipedia (vezi autori). Textul Wikipedia este disponibil sub licența Attribution-Share Alike 3.0 Unported (ToU).