tratamentul apatiei în boala Huntington și alte tulburări de mișcare

apatia este unul dintre cele mai răspândite simptome neurocomportamentale în boala Huntington (HD), care apare la aproximativ 70% din populația simptomatică HD. Scorurile apatiei la pacienții cu HD sunt puternic corelate cu durata bolii, sugerând că apatia este o consecință inevitabilă a bolii avansate. Deși mai puțin tulburătoare decât simptomele precum depresia și mai puțin perturbatoare decât iritabilitatea sau agresivitatea, apatia are un impact negativ considerabil asupra celor afectați de HD, deoarece duce la o scădere a comportamentelor direcționate către obiective care contribuie mult la calitatea vieții de zi cu zi. Ca sindrom neuropsihiatric, apatia este frecventă și la pacienții cu alte tulburări neuropsihiatrice, cum ar fi boala Parkinson, leziuni cerebrale traumatice, accident cerebrovascular, demență și alte afecțiuni neurodegenerative. Starea nosologică a apatiei și lipsa unei definiții clare au contribuit probabil la lipsa dovezilor terapeutice în acest domeniu. Sunt disponibile mai multe scale diferite pentru a măsura apatia, inclusiv scala de evaluare a apatiei, inventarul apatiei, scala de evaluare a apatiei Lilles și elementele apatiei din scala de evaluare HD unificată, evaluarea comportamentelor problemei pentru HD și inventarul neuropsihiatric, dar toate se bazează pe definiții ușor diferite ale apatiei, astfel încât scorurile obținute pot să nu fie direct comparabile. Evaluarea poate fi, de asemenea, complicată prin suprapunerea manifestărilor apatiei și a altor complicații ale HD, cum ar fi depresia, astfel încât identificarea și tratamentul acestor afecțiuni comorbide este importantă. În prezent, nu există dovezi adecvate care să susțină nicio intervenție farmacologică sau psihologică specifică pentru apatie în HD. Dovezile pot fi extrapolate numai din studiile intervenționale efectuate în alte tulburări ale ganglionilor bazali, cum ar fi boala Parkinson sau alte tulburări neurodegenerative, cum ar fi demența. Neurobiologia apatiei indică trei domenii de conectivitate funcțională: conexiunile dintre cortexul prefrontal dorsolateral (PFC) și ganglionii bazali, PFC orbitomedial și ganglionii bazali și PFC dorsomedial și ganglionii bazali. Intervențiile farmacologice, cum ar fi inhibitorii colinesterazei, bupropionul antidepresiv dopaminergic, amantadina, levodopa, bromocriptina, metilfenidatul și antipsihoticele atipice, au fost încercate în alte tulburări neurodegenerative, dar nu în HD. Intervențiile psihosociale, cum ar fi terapia de stimulare cognitivă și stimularea multisenzorială, care au fost utilizate la pacienții cu demență, nu au fost studiate corespunzător în HD. Tratamentul individualizat trebuie luat în considerare, folosind o combinație de metode, deoarece nu există dovezi care să susțină un anumit tip de tratament. Contribuția multidisciplinară, modificările de mediu, sprijinul psihosocial îmbunătățit și programele de psihoeducație concepute pentru a ajuta îngrijitorii să înțeleagă și să compenseze deficitele cauzate de acest simptom pot avea un rol de jucat în tratamentul apatiei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

More: