Cine mai folosește euro?
euro este utilizat pe scară largă pe piețele valutare globale. De asemenea, este folosit ca monedă oficială sau de facto, precum și ca monedă de ancorare de către o serie de țări și regiuni din afara Uniunii Europene.
anumite părți ale zonei euro fac parte din Uniunea Europeană, chiar dacă nu se află pe continentul european, cum ar fi departamentele franceze de peste mări Guadelupa, Guyana franceză și Martinica din Caraibe, precum și Mayotte și R-Ulquunion din Oceanul Indian. Insulele portugheze Madeira și Azore și Insulele Canare spaniole, toate în Oceanul Atlantic, sunt alte exemple.
ca parte a zonei euro și deoarece se încadrează în drepturile legale, capacitatea și supravegherea statului membru relevant al Uniunii Europene, aceste regiuni utilizează moneda euro în mod normal.
cu toate acestea, moneda euro poate fi găsită și în alte țări și regiuni care nu fac parte nici din UE, nici din zona euro.
euro ca monedă oficială
- Principatul Monaco, Republica San Marino, Statul Vatican Principatul Andorra au încheiat acorduri monetare cu UE, acordându-le drepturile de a produce cantități limitate de monede euro cu design propriu pe partea națională, dar nu de a emite bancnote euro
- anumite teritorii franceze de peste mări, care nu fac parte din Uniunea Europeană, au semnat, de asemenea, acorduri cu UE. Cu toate acestea, nu emit propriile monede:
- Insulele Saint-Pierre-et-Miquelon aproape de coasta de Est a Canadei,
- insula Saint-Barth Unktlemy
euro ca monedă de facto
Kosovo și Muntenegru, în Balcani, folosesc euro ca monedă națională de facto, deoarece nu au acorduri cu UE. Acest lucru este în concordanță cu o practică mai veche de utilizare a mărcii germane, care a fost anterior moneda de facto în aceste zone.
legături către alte valute
mai multe țări și teritorii din afara zonei euro și UE și-au legat monedele de euro. Acest lucru se datorează faptului că sistemul monetar stabil din spatele euro îl face o monedă ancoră atractivă. În unele cazuri, este vorba de un acord bilateral cu țările din zona euro (cum ar fi Franța sau Portugalia din cauza relațiilor lor istorice cu unele țări), în timp ce în altele este o decizie unilaterală a țării în cauză. Pentru stabilirea acestor legături
- țările UE din afara zonei euro își leagă monedele de euro prin mecanismul cursului de schimb (MCS II). Această legătură este una dintre condițiile pentru aderarea la zona euro
- țările care nu fac parte din UE sau nu doresc să adere la MCS II, pot decide să sprijine un curs de schimb față de euro care poate fluctua doar în limite definite (‘fixarea monedei’). Autoritățile monetare ale țărilor susțin acest curs de schimb pe cont propriu, intervenind pe piețele valutare. Zona euro nu are acorduri sau obligații de a sprijini aceste monede
- alte țări organizează un coș de monede care include euro. În astfel de cazuri, legătura este mai puțin directă. Cursul de schimb al monedei naționale este legat de un curs de schimb fictiv dintr-un coș de alte valute, cum ar fi euro, dolarul american și yenul japonez
- un instrument suplimentar disponibil pentru autoritățile monetare ale țărilor sunt consiliile valutare bazate pe euro însărcinate cu sprijinirea cursului de schimb valutar fix, cărora li se subordonează obiectivele normale ale băncilor centrale
o prezență internațională
utilizarea pe scară largă a euro în sistemul financiar internațional și sistemul monetar demonstrează prezența sa globală
- euro este utilizat pe scară largă, alături de dolarul american, ca monedă de rezervă importantă pentru urgențele monetare. În 2015, Mai mult de o cincime din deținerile valutare globale au fost în euro
- euro este a doua cea mai activă monedă tranzacționată pe piețele valutare. Este o contrapartidă în aproximativ 33% din totalul tranzacțiilor zilnice, la nivel global
- euro este utilizat pentru a emite datorii guvernamentale și corporative la nivel mondial. În 2015, ponderea datoriei denominate în euro pe piețele globale a fost de aproximativ 40%, la fel ca rolul dolarului american pe piața internațională a datoriei
- euro este, de asemenea, o monedă utilizată pentru facturarea și plata în comerțul internațional, nu numai între zona euro și țările din afara UE, ci și între țările din afara UE. Acesta este utilizat ca monedă de facturare comercială pentru mai mult de 50% din totalul importurilor din zona euro și pentru mai mult de 65% din totalul exporturilor din zona euro
- mai multe țări își gestionează monedele legându-le de euro, care acționează ca monedă de ancorare sau de referință.
Flash Eurobarometru 424-posibile obstacole în calea utilizării monedei Euro în comerțul internațional (raport), februarie 2016