solubilitatea glicinei în soluțiile HCl și HCl–MgCl2 a fost măsurată de la 283,15 la 343,15 K și și crește liniar cu concentrația de HCl. Modelul MSE integrat în platforma OLI a fost modificat prin regresarea datelor experimentale și de solubilitate din literatură prin ajustarea parametrilor de interacțiune de nivel mediu. După Parametrizare, modelul poate calcula cu exactitate solubilitatea cu deviația absolută medie mai mică de 3,5% și astfel poate prezice suprasaturarea glicinei. S–a efectuat cristalizarea diferitelor polimorfe de glicină în soluții apoase de apă, HCl, NaOH, MgCl2 și HCl-MgCl2. Au fost investigate efectele mediului, temperaturii, suprasaturării și timpului asupra cristalizării. S-a constatat că numai în soluția de HCl s-a obținut formarea unei singure faze de glicină-glicină sub toată temperatura investigată și timpul de menținere. în funcție de condiții, s-a produs în alte sisteme decât soluția de HCl sau amestecul acesteia cu glicina de la XV sau C4h18n2o4·HCl.