Biwa-loquat

presupun că eram conștient de existența acestui fruct, dar nu observasem niciodată copacul până cândva în iunie (2000), când în drum spre gară am trecut pe lângă un grup de oameni care dezbrăcau sistematic copacul din fața casei lor de fructele sale abundente. Pur și simplu au scuturat ramurile violent și au prins cât au putut. Deci, în cele din urmă am ajuns rotund pentru a lua câteva fotografii, și a scris o intrare pentru jeKai. Iată „stilul meu de dicționar” ușor mai uscat…

fructul (o monedă de un yen este de 2 cm în diametru)

acest copac este originar din sud-estul Chinei și, eventual, capătul sudic al Japoniei, dar este cultivat pe scară largă. Arborele este veșnic verde, cu frunze distincte cu nervuri și crește până la 5 sau 10 metri înălțime. Fructele, de asemenea, ușor disponibile în supermarketurile japoneze, sunt mici (3 sau 4 cm lungime), de culoare mandarină palidă și în formă de pară, uneori cu o singură piatră aproape sferică în Centru (1 cm dia.), alte ori cu două sau trei. Gustul este destul de delicat, dar distinctiv, cu o tartitate plăcută. (Se spune că boabele sunt otrăvitoare dacă sunt crăpate și consumate în cantități mari.)

ca de obicei, singura modalitate non-locală cu adevărat fiabilă de a identifica o plantă este prin numele său Latin. „Thunb.”dat la sfârșit, apropo, este după Thunberg, deși planta a fost descrisă pentru prima dată la vest de predecesorul său Kaempfer. În limba engleză, acestea sunt cel mai frecvent cunoscute sub numele de „loquats”, care este din fericire mai puțin de o gură decât „Eriobotrya”. Alte nume pe care le-am găsit includ „medlar japonez” și „prune japoneze”, dar „prune” în special este de obicei folosit pentru ume, care la rândul său poate fi numit și „caise japoneze”, ceea ce este ciudat, deoarece aș spune că biwa este mult mai asemănător cu un caise decât ume. Oricum, numiți-l un loquat-acest nume provine din Cantoneză, sudul Chinei, din sursa copacului. Conform dicționarului meu japonez-chinez (nu sunt vorbitor de chineză), numele Mandarin este pipa, cu aceleași caractere ca și numele japonez, în timp ce Cantonezul luh kwat este scris cu caractere complet diferite.

„o grămadă de profiteroli”

un sentiment neobișnuit de sincronizare

florile ajung la un moment ciudat, la începutul iernii, lăsând cea mai rece parte a anului pentru ca fructele să se stabilească. Ele sunt destul de exotice, într-un fel inconspicuos, cel mai asemănător cu o grămadă de profiteroli înainte de a adăuga sosul de ciocolată.

(foto: 2000-12-05 – același copac ca fotografia de sus)

link-uri

intrarea mea jeKai pentru Biwa – un pic mai mult despre nume, dacă puteți citi kanji

o pagină web foarte detaliată pe loquats la Universitatea Purdue