rădăcini grecești și latine: Partea I – Latină

la fel ca substantivele latine, verbele latine pot fi grupate după model sau tip, astfel încât să le facă mult mai ușor de învățat. În capitolele 2 și 3, am învățat substantive în grupuri pe care le-am numit declinări. De aproximativ două mii de ani, grupurile de verbe latine au fost cunoscute sub numele de conjugări (literalmente, forme „Unite”). Nu lăsați eticheta să vă alarmeze; încă o dată, vorbim doar despre tipuri sau categorii separate.

conjugarea 1 este un loc ideal pentru a începe, deoarece este cea mai ușoară și mai regulată. Nu este categoria din care face parte Vid otrivtre; toate verbele din această primă clasă vor avea un infinitiv prezent în –overtre, cum ar fi VOC overtre („a apela”) sau port overtre („a transporta”). Pentru că– X-X-ul-acelui final infinitiv este o vocală lungă, ar trebui să pronunțăm forma ca VOC oqtre. (Nu folosiți aceste semne în scrierea cuvântului; ele sunt doar ghiduri de pronunție.) Simplitatea regulată a conjugării 1 este cel mai bine văzută în participiul PERFECT, care aproape întotdeauna își asumă o formă precum VOC xktus sau port Oktus. Acest fapt liniștitor face ca această conjugare să fie complet previzibilă—o mare binecuvântare, deoarece este sursa a cel puțin o mie de cuvinte în limba engleză. Amintiți-vă, atunci, ca conjugarea „vocală A”, caracterizată prin cele două forme-sunt și-atu.

aceasta este o simplă eșantionare a literalmente sute de verbe latine care urmează acest model. Doar pentru a vă menține sincer, am inclus unul care se îndepărtează de tip: participiul perfect al secare nu arată sfârșitul obișnuit-atus, ci este sectus. Dacă aplici trucul de memorie dat la 62, îți poți aminti cu ușurință sectus din secțiunea cuvântului englezesc („ceva tăiat”).

la prima vedere, este posibil să nu observați foarte multe derivate englezești din verbele din tabelul 9.1. Dividendele lingvistice reale încep să se acumuleze atunci când combinați aceste baze verbale cu prefixele ultimului capitol (59). Deși portare în sine poate sugera doar Portage-ul derivat din franceză (< latinescul portaticum), prefixele vor aduce în curând în minte cuvinte precum import, important, export, raport, deportare (un „transport”), disport (pentru a „transporta” de la muncă)—sursa, credeți sau nu, a cuvântului nostru comun sport. Un atac similar asupra putare va produce calcul, calculator, deputație, dispută, impute, reputație, infamant, și reputație, precum și mai multe cuvinte învățate, cum ar fi putative. În capitolele anterioare am văzut că sfera derivatelor substantive și adjective latine este bogată și variată; dar amploarea derivatelor verbelor latine în engleză este pur și simplu uluitoare.

dacă știți orice Franceză, veți recunoaște cantare ca sursă de chanter; într-adevăr, este obișnuit pentru conjugarea 1 verbe latine în-trebuie să devină conjugarea 1 verbe franceze în-er. Astfel, cântarea engleză poate fi văzută ca un vechi cuvânt de împrumut francez, în timp ce retractarea și incantația provin direct din latină. Prin urmare, enchant și incant sunt dublete perfecte, în timp ce enchantment și incantație sunt strâns legate. S-ar putea să fiți surprinși să vă dați seama că o cocioabă de mare și o cantată Bach sunt frați sub piele.

nu vă mirați dacă găsiți modificări de ortografie în derivatele verbelor latine. Verbele noastre susțin („strigă”), exclamă („strigă”), proclamă („strigă”) și revendică („strigă înapoi”) sunt toate derivate ale clamare. Dar observați cum derivatele substantivului corespunzător, toate din participiul perfect, arată ortografia latină corectă: exclamație, proclamare, recuperare. O paralelă este văzută în derivatele vocare. Din tulpina actuală obținem convocare („chemare împreună”), evocare („chemare”), invocare („chemare”), provocare („chemare”) și revocare („chemare înapoi), în timp ce participiul perfect ne oferă convocare, invocare și provocare. (Vom întâlni mai târziu astfel de forme interesante ca irevocabile.) Observați, apropo, că revendicarea și revocarea sunt foarte apropiate în sens etimologic și au o anumită rudenie în sens astăzi.

uneori derivatele englezești pot fi complet deghizate. De la plicare v-ar descoperi în curând complica („ori împreună”), implica („ori în”) și explicație („o pliere”), și s-ar putea urmări apoi în jos implicite și explicite; dar ai avea nevoie de un dicționar etimologic pentru a descoperi plait, pleat, ply (toate < plicatus), implică, angajează (ambele < implicare), implementa, afișa (ambele < displicare), aplica, appliqu (ambele < applicatus < ad-plicatus) și substantivul exploata (< explicatus). Dacă ați afla apoi că rădăcina plic-apare și în complex, complice, simplitate și înmulțire (= varietate Germanică), v-ați da seama că ați desfășurat un model foarte complicat.

prima dată în jurul valorii de, vă sunt susceptibile de a face câteva greșeli. Ați fi greșit să credeți că servare este sursa servirii engleze (< l servire); dar este originea conservării, conservării, conservării, rezervației, rezervorului etc. Importantul verb Latin stare, statut este înrudit cu—dar nu este sursa-verbului englez Germanic stand; ne-a dat statutul derivatelor, stația, statura, Constanta, instantanee, poziția și inconstanța. Nu există absolut nici o modalitate prin care să puteți înțelege toate aceste cuvinte dintr-o dată; unele dintre ele vor fi explicate cu atenție în capitolele ulterioare. Singura așteptare în prezent este că veți încerca să învățați cele două forme latine necesare și semnificațiile de bază în limba engleză pentru fiecare dintre verbele de pe masă, folosind inteligent orice indicii în limba engleză pe care le puteți observa.

pentru a trece în revistă și a sublinia acea cheie foarte importantă pentru participiul perfect, iată un ghid „-ion” pentru cele zece verbe de conjugare 1 din tabelul 9.1: incantație, exclamație, mutație, complicație, deportare, reputație, secțiune, conservare, stație și vocație.