dacă există suficientă instabilitate în aer, curentul ascendent al aerului cald este rapid, iar vaporii de apă vor forma rapid un nor cumulonimbus. De obicei, acești nori cumulonimbus se pot forma în mai puțin de o oră.
pe măsură ce aerul cald continuă să crească, picăturile de apă se combină pentru a crea picături mai mari care îngheață pentru a forma cristale de gheață. Ca urmare a circulației aerului în nori, apa îngheață pe suprafața picăturii sau a cristalului. În cele din urmă, picăturile devin prea grele pentru a fi susținute de curenții de aer și cad sub formă de grindină.
pe măsură ce grindina se deplasează în interiorul norului, aceasta preia o sarcină negativă prin frecarea de cristale de gheață mai mici încărcate pozitiv. O sarcină negativă se formează la baza norului unde se colectează grindina, în timp ce cristalele de gheață mai ușoare rămân aproape de vârful norului și creează o sarcină pozitivă.
sarcina negativă este atrasă de suprafața Pământului și de alți nori și obiecte. Când atracția devine prea puternică, sarcinile pozitive și negative se reunesc sau se descarcă pentru a echilibra diferența într-un fulger (uneori cunoscut sub numele de fulger sau fulger). Expansiunea rapidă și încălzirea aerului cauzate de fulgere produce aplauzele puternice însoțitoare ale tunetului.
unde se formează furtuni?
furtunile sunt evenimente comune pe Pământ. Se estimează că un fulger lovește undeva pe suprafața Pământului de aproximativ 44 de ori în fiecare secundă, un total de aproape 1.4 miliarde de fulgere în fiecare an.
datorită faptului că furtunile sunt create de încălzirea intensă a suprafeței Pământului, acestea sunt cele mai frecvente în zonele globului unde vremea este caldă și umedă. Prin urmare, masele terestre experimentează mai multe furtuni decât oceanele, iar furtunile sunt, de asemenea, mai frecvente în zonele tropicale decât latitudinile mai mari.
în Marea Britanie furtunile sunt cele mai frecvente în East Midlands și sud-est.