rezumat
scopul studiului nostru a fost de a evalua dacă inhibarea ECA (lisinopril 10-20 mg/zi) poate reduce rata de scădere a funcției renale mai mult decât reducerea tensiunii arteriale tratamentul antihipertensiv convențional (atenolol 50-100 mg/zi), de obicei în combinație cu un diuretic. Am efectuat un studiu prospectiv, randomizat, paralel timp de 42 de luni, dublu-orb pentru primele 12 luni și un singur orb după aceea. Au fost înrolați patruzeci și trei (21 lisinopril și 22 atenolol) pacienți hipertensivi cu NIDDM cu nefropatie diabetică. Sunt prezentate date de la 36 de pacienți (17 lisinopril și 19 atenolol, 60 de ani 7, 27 de bărbați) care au finalizat cel puțin 12 luni din perioada de studiu. La momentul inițial, cele două grupuri au fost comparabile: rata de filtrare glomerulară (clearance-ul plasmatic al 51cr−EDTA) a fost de 75 XT 6 și 74 XT 8 ml · min-1 · 1.73 m-2, media tensiunii arteriale ambulatorii 24-h (a&D TM2420) a fost de 110 3 și 114 2 mmHg, iar rata de excreție a albuminei urinare 24-h a fost de 961 (interval 331-5,727) și 1578 (476-5,806) mg/24 h în grupurile lisinopril și, respectiv, atenolol. Timpul mediu de urmărire a fost similar, 37 și 35 de luni în grupurile cu lisinopril și, respectiv, atenolol. Tensiunea arterială medie ambulatorie a fost redusă în mod egal în cele două grupuri, 12 XT 2 și 10 XT 2 mmHg în grupurile lisinopril și respectiv atenolol. Rata de filtrare glomerulară a scăzut într−o manieră bifazică, cu o schimbare inițială mai rapidă (0 până la 6 luni) de 1,25 0,49 și 0,81 0,29 ml · min−1 · lună−1, urmată de o scădere susținută mai lentă (6 până la 42 luni) de 0,59 0,10 și 0,54 0,13 ml · min−1 · lună-1 în grupurile lisinopril și, respectiv, atenolol. Nu s-au observat diferențe semnificative în ceea ce privește scăderea inițială sau susținută a ratei de filtrare glomerulară între cele două grupuri. Excreția urinară de albumină a fost mai redusă (%reducere a valorii inițiale) în grupul tratat cu lisinopril decât în grupul tratat cu atenolol, la 55 (IÎ 95% 29-72) și, respectiv, 15% (-13 până la 34) (P = 0,01). În concluzie, declinul neobosit al funcției renale, caracteristic la pacienții hipertensivi cu NIDDM cu nefropatie diabetică, poate fi redus la fel de eficient prin două tratamente antihipertensive, atenololul blocant al implantului și inhibitorul ECA lisinopril.