pentru majoritatea oamenilor din mediul rural, activitățile agricole continuă să fie una dintre principalele lor strategii de trai. Producția de culturi alimentare nu depinde de cunoștințele dobândite în mod oficial despre agricultură, ci se bazează exclusiv pe cunoștințele agricole indigene transmise din generație în generație prin experiență și observații atente. Fermierii săraci cu resurse, în special în zonele rurale, urmează metode agricole tradiționale pentru a-și produce culturile alimentare și acestea sunt special adaptate pentru a se potrivi mediilor lor. Embo este situat în mediul rural KwaZulu-Natal și se încadrează în municipiul Mkhambathini. Zona este caracterizată de fermieri mici, care sunt în principal membri ai Organizației fermierilor Ezemvelo (EFO). Scopul acestui studiu a fost de a revizui practicile agricole urmate de fermieri în ceea ce privește producția de culturi alimentare și, în al doilea rând, de a înțelege ce influențează practica continuă a unor astfel de practici agricole în rândul comunităților agricole rurale din Embo din KwaZulu-Natal, în special fermierii EFO. Studiul a analizat ceea ce fermierii văd ca agricultură tradițională. Pentru studiu a fost utilizată o combinație de metode calitative și cantitative. Metodele de colectare a datelor au inclus observații participative, interviuri semi-structurate față în față și discuții în focus grup. Studiul a constatat că fermierii sunt fericiți să urmeze metodele agricole tradiționale pentru a-și produce culturile alimentare. Instrumentele agricole tradiționale, cum ar fi sapa și tracțiunea animalelor, sunt principalele instrumente utilizate pentru pregătirea terenului. Membrii gospodăriei sunt principala sursă de muncă agricolă, bărbații fiind responsabili în principal de activitățile de arat, în timp ce cea mai mare parte a activităților de plantare, plivire și recoltare este responsabilitatea femeilor. Modelele de recoltare includ intercroparea și rotația culturilor, culturile comune fiind amadumbe, fasole, porumb și cartofi dulci. Majoritatea acestor culturi sunt produse atât din motive de subzistență, cât și din motive comerciale. Amadumbe este o cultură comercială importantă produsă organic. Protecția culturilor împotriva dăunătorilor se face prin metode tradiționale în care fermierii amestecă unele preparate obținute din resurse disponibile la nivel local pentru a minimiza pierderile. Gunoiul de grajd Kraal este principala strategie de fertilitate a solului urmată de fermieri. Semințele Landrace sunt principalul tip de semințe utilizat de fermieri. Sursele locale de semințe includ producția proprie și solicitarea de la alți fermieri. Culturile cu calități bune sunt selectate în câmpuri și menținute ca semințe, care sunt apoi depozitate separat de cele pentru consumul casnic. Recoltarea se face în principal manual și pentru culturi importante, cum ar fi tuberculii cu durată scurtă de conservare, recoltați prin metode fragmentate. Fermierii sunt capabili să genereze unele venituri din eforturile lor și acest lucru contribuie la economiile locale și la securitatea alimentară a gospodăriilor. Fermierii își apreciază metodele agricole și văd agricultura lor ca fiind eficientă în ciuda provocărilor. Este necesar să se ia în considerare dezvoltarea grupurilor de sprijin pentru muncă pentru a ușura povara muncii, în special a femeilor. Având în vedere importanța agriculturii tradiționale în viața oamenilor din mediul rural, este important ca oamenii de știință din agricultură și ofițerii de extindere să ia în considerare cunoștințele pe care fermierii le au deja pentru a dezvolta tehnologii adecvate pentru mediile fermierilor.