dintre aceste 3 grupuri, SG mediană a fost de 64 de luni pentru pacienții cu blasturi 0%, care a scăzut la 48 de luni pentru pacienții cu blasturi PB de la 1% la 3% și la 22 de luni pentru pacienții cu blasturi PB 4%. Comparativ cu pacienții cu 1% până la 3% blaști PB și pacienții cu 4% blaști PB, pacienții cu 0% blaști PB au prezentat rate de risc de 0,69 (IÎ 95%, 0,58-0,81) și, respectiv, 0,34 (IÎ 95%, 0,27-0,43).
în general, cercetătorii au observat că procentele mai mari de blast PB au fost asociate negativ cu hemoglobina și trombocitele și asociate pozitiv cu celulele albe din sânge, vârsta, prezența simptomelor, gradul > 2 fibroza reticulinei, splenomegalia și cariotipurile nefavorabile și complexe.
dintre cei peste 1300 de pacienți incluși în studiu, 53% au prezentat 0% blaști PB și < 5% blaști de măduvă osoasă (BM).
rezultatele au arătat, de asemenea, că:
- 88% au avut 1% până la 4% explozii BP, 7% au avut 5% până la 9% explozii PB, iar 5% au avut >10% explozii PB.
- 100% dintre pacienții cu >5% blaști PB au avut, de asemenea, >5% blaști BM, în timp ce 14% dintre pacienții cu 1% până la 4% blaști PB au avut > 5% blaști BM.
- 67% și 32% dintre pacienții cu blasturi MB 5% până la 9% și 10% până la 19% au avut blasturi PB <5% și, respectiv, < 10%.
în special, constatările au indicat faptul că blasturile PB au avut un efect asupra SG numai la pacienții cu blasturi <5% BM, în timp ce nu s-a observat niciun efect al blasturilor PB la pacienții cu blasturi >5% BM.
cercetătorii au subliniat, de asemenea, constatarea lor că pacienții cu 4% explozii PB și pacienții cu 5% până la 9% explozii BM/PM au avut caracteristici clinice comparabile cu cele ale pacienților cu 10% până la 19% explozii; în timp ce pacienții cu 4% explozii PB și 5% până la 9% explozii BM/PM au avut OS mai lung decât cei cu 10% până la 19% explozii, diferența nu a fost semnificativă statistic.
privind rolul ruxolitinibului la acești pacienți, dintre care 44% au primit tratamentul, cercetătorii au scris: „un sistem de operare semnificativ mai bun cu primirea ruxolitinibului în timpul cursului bolii la pacienții cu < 10% explozii sugerează că RUX are un rol important în practica clinică. Cu toate acestea, o durată mai scurtă a beneficiului ruxolitinib la pacienții cu 5% până la 9% blaști și rata semnificativ ridicată a progresiei pentru a necesita investigații ale unor noi abordări combinatorii la acești pacienți.”
potrivit cercetătorilor, incapacitatea de a determina rolul ruxolitinibului la acești pacienți cu 5% până la 9% explozii s-a datorat designului retrospectiv al studiului, cu diferite regimuri de ruxolitinib și timpi de început în timpul cursului bolii.