Zhou perioada știință, tehnologie, și invenții

Agricultura

Agricultura a fost baza economiei chineze în timpurile premoderne. Western Zhou (11 cent.-770 Î.HR.) a moștenit modurile de cultivare și creștere a animalelor așa cum s-au dezvoltat încă din perioada neolitică târzie. Majoritatea uneltelor agricole erau realizate din lemn, piatră, os sau coajă, dar utilizarea uneltelor din bronz a devenit mai răspândită decât înainte. Metal săpăligi, sape și seceri (qian 錢, fu 鎛, zhi 銍) sunt menționate în Clasic Shijing 詩經 „Cartea de Cântece” (partea Zhousong 周頌, oda chen gong 臣工), și aratul metode la fel de bine.

versete precum „zece mii de oameni arând în perechi” (shi qian Wei ou inkt, Ode Yixi inkt) sau „pământul este deschis de plugurile lor; în mii de perechi îndepărtează rădăcinile” (Qi Geng zeze, Qian ou Qi Yun inkt, Ode zaishan inkt) demonstrează că la fel ca în timpul Shang inkt (17-11 cent. Î. HR.), oamenii agricoli erau comandați de ofițeri agricoli și lucrau în grupuri mari. Fermierii aparțineau solului și făceau parte din dotarea pământului nobilimii. Funcționarii au primit teren (împreună cu forța de muncă) în locul unui salariu, mărimea în funcție de rang. Suprafețe de teren au fost contabilizate în unitatea Tian „câmp”, care a avut o dimensiune de 100 mu (astăzi 32,1 mu, sau 2,14 ha, a se vedea greutăți și măsuri).

Zhou-ul de Vest ar fi folosit sistemul de sonde (jingtian zhi) cu compartimente clare împărțite pe căi și canale de irigații. „Mulțimile „de fermieri, așa cum s-a descris mai sus, trăiau și lucrau pe” câmpuri publice ” (gongtian), dar au existat și fermieri privați care au fost îndemnați să curețe pădurea pentru a revendica terenuri noi (private).

fructele obișnuite ale câmpului (baigu „suta de boabe”) erau diferite tipuri de mei, precum și grâu și orez uscat. Diferite tipuri de fasole adăugate la alimentele de bază. Pentru fabricarea pânzei au fost folosite cânepa (dama INT.) și Ramia (zhuma int.).

„cartea cântecelor” menționează destul de multe tipuri de legume și pomi fructiferi, precum și cultivarea viermilor de mătase (partea Binfeng, ode Qiyue, Ode Qiyue).

plivitul și fertilizarea sunt menționate în Cartea cântecelor (oda liangsi XV): „Îndepărtarea buruienilor inteligente de pe uscat și umed; aceste buruieni fiind descompuse, milletele cresc luxuriant.”(yi hao tu liao, tu liao xiu zhi, Shu Ji Mao Zhi).

creșterea „celor șase animale domestice” (liuchu) a fost larg răspândită, atât la curțile nobilimii, cât și în rândul populației. Primii au folosit vaci sau porci nu doar pentru hrană, ci și pentru sacrificii pentru strămoși. Vacile și bivolii au fost crescuți în China din perioada Zhou, iar caii au fost folosiți atât ca animale de tracțiune, cât și-de către nobilime – pentru vânătoare și război. Caii au aparținut atât de mult pentru viața aristocrației, care au fost îngropate împreună cu proprietarii lor, în mare parte, împreună cu un car, după cum poate fi văzut în Zhou de Vest-perioada de morminte din Feng 豐 și Hao 鎬 (aproape de prezent-zi Xi ‘ an 西安, Shaanxi), Luoyang 洛陽, Xunxian 濬縣, Shaanxian 陝縣 (toate Henan), sau Fangshan 房山 (Beijing).

unele aspecte ale creșterii cailor pot fi învățate de la clasicul zhouli, cum ar fi separarea cailor masculi tineri de iepe, sau cea a iepelor purtătoare de restul turmei (partea xiaguan Sima, cap. Xiaoren-ul, comentariu de Zheng Xuan-ul; Yin, cao 1994: 134).

animalele domestice au fost, de asemenea, o sursă importantă de instrumente. Site-ul yuntang-ului din fufeng-ul, Shaanxi, a inclus un atelier de oase cu rămășițele a 4 tone de deșeuri osoase (Yin, cao 1994: 133).

situl sunzhai din Xinyang, Henan, a scos la lumină un areal de iazuri de pește, cu bazine mai mari și mai mici și destul de multe coșuri, coșuri și capcane de pește (yuzhao, yulou, zhukuang. Gropile de gunoi conțineau nu doar ceramică și tacâmuri din lemn, ci și palete și vâsle (mujiang, mulu, Irak), precum și fragmente dintr-o barcă mică. Excavarea diferitelor bazine și gropi a dezvăluit, de asemenea, utilizarea unei game destul de mari de semințe și sâmburi de pomi fructiferi (Huang 1989).

meșteșuguri și industrii

lăcuire

lăcuirea a fost folosită încă din neolitic, iar fragmente de vase de lemn lăcuite în roșu și negru au fost găsite în siturile din perioada Shang Erlitou (Henan) și Gaocheng (taixi) (Hebei); bucăți de vase lăcuite găsite în taixi au fost, de asemenea, decorate pietre, cum ar fi de la Anyang cu pietre, coajă de stridii sau coajă de broască țestoasă.

obiecte de lac au fost găsite în siturile vestice Zhou din Xincun, lângă Junxian, Henan, Pangjiagou, lângă Luoyang, Maojiazui, lângă Jichun, Hubei, Zhangjiapo, Zhangjiapo, lângă Xi ‘ an, Shaanxi, Yunnan aproape de Fufeng, Shanxi și Liulihe lângă Liulihe Fangshan, Beijing. Descoperirea lui Liulihe a fost cea mai bogată, cu multe tipuri tradiționale de nave, cum ar fi gu irakt, lei irakt, dou dou, GUI irakt, Pan irakt, și fangyi Fangyi. Unele au fost pictate cu modele geometrice și zoomorfice, altele au fost decorate cu incrustații (xiangqian xixt) de pătrate de coajă (bangpian xixt) sau discuri de coajă (bangpao xixt). În cazuri foarte rare, s-a folosit folie de aur (jinbo XV), ca într-un pahar gu de la liulihe. Acest pahar este, de asemenea, decorat cu pietre turquois, folosite pentru ochii unui dragon și, prin urmare, este foarte colorat.

în afară de vasele tradiționale de băut sau de mâncare, Zhou timpuriu a creat, de asemenea, figurine zoomorfice realizate dintr-un corpus de lemn (mutai XV) lăcuit în roșu, maro și negru. Avansul uneltelor metalice a făcut posibilă sculptarea modelelor delicate în lemn, pentru a conferi obiectului o structură mai tridimensională. Măcinarea a fost un proces important de netezire a suprafeței obiectului, dar și de creare a incrustațiilor cu o grosime de dar 0,2 mm (Yin, Cao 1994: 145).

filarea și țeserea

lenjeria și mătasea au fost cele mai importante materiale pentru țesături, în timp ce lâna a jucat doar un rol subordonat. Alte fibre vegetale de care textile (de asemenea, astfel de grosier fel ca mats) au fost făcute sunt ramia sau boehmeria (zhuma 苧麻), Pueraria montana (ge 葛), nalba Indiana (qing 䔛, qingma 苘麻), iarba grosier sau frânghie-rush (jian 菅), și rush (kuai 蒯). Unele dintre aceste fibre trebuiau prelucrate prin înmuiere și macerare, o lucrare arătată în ” Cartea cântecelor „(chenfeng Irak, ode Dongmen Zhi chi): keyi qu ma, Keyi qu Zhu, keyi qu Jian可以漚紵。可以漚菅。 „este potrivit pentru cânepă abruptă / boehmeria / rope-rush în”.

țesătura de in a fost folosită pentru a înfășura bunurile funerare, dar practic niciun material nu a supraviețuit. Cel puțin, amprentele unuia sau mai multor straturi de țesătură erau încă văzute pe pământ în jurul obiectelor înfășurate în timpul săpăturilor. Conservarea este practic imposibilă, chiar dacă o investigație mai atentă cu microscopul electronic permite identificarea țesăturii ca lenjerie (Yin, cao 1994: 145). O descoperire excepțională a fost o bucată întreagă de țesătură de lână, împreună cu o bucată de in, găsită într-un mormânt din shangcunling, în apropiere de shaanxian, în Henan.

standardul uzual de fire (shazhi inkt) pentru lenjerie a fost de 80 de fire de urzeală (jingxian inkt) pe lățimea standard a pânzei, corespunzând unui sheng în greutate (a se vedea greutăți și măsuri) (yin, cao 1994: 146). Lățimea standard a pânzei este descrisă în ritualul clasic Yili (cap. Sangfu-ul), cu 2,2 chi-ul din acea vreme (corespunzând modernului 1,5 chi sau 50 m). Țesătura grosieră și subțire, cu o greutate materială de 3 sheng pe unitate de lungime, a fost folosită în special pentru a face haine funerare fără ornamente. Hainele practice ale servitorilor de la curte aveau o greutate de 7 sheng, iar pânza bogată pentru nobilime, purtată în timpul banchetelor de la curte sau altfel, avea o greutate de 15 până la 30 sheng.

pânza de in cu o lățime de 2,2 chi a făcut necesară prelucrarea a 1.200 până la 2.400 fire de urzeală, ceea ce înseamnă 24 până la 48 fire pe cm.

tipurile de pânză de mătase menționat în transmisă de surse au fost multiple, ajungând de la juan 絹 (un fel de groasă rigid matase pongee, cred mătase), wan 紈 (alb de mătase, mătase fină; tifon), și bo 帛 (mătase, țesături), a zeng 繒 (fine țesături de mătase), luo 羅 (tifon), jin 錦 (brocart), sha 紗 (tifon, mătase subțire), și hu 縠 (crep). Bo era un tip tipic de pânză folosită ca cadouri Regale nobilimii.

un mormânt găsit în Rujiazhuang, Baoji, Shaanxi, a inclus amprentele de pe pământ de pânză brodată, cele mai vechi dovezi ale acestei tehnici găsite până în prezent. Materialul textil a avut o densitate a firului de 30 de 25 de centimetri pe cm, în timp ce decorațiunile au avut o densitate de 10-15 cusături pe cm. Bucăți de pânză de mătase găsite în Sunzhai, Xinyang, Henan, au fost țesute cu fire răsucite la acel moment numite Chou Irak (astăzi scris de obicei în formă de hectar).

prelucrarea fierului

în multe culturi, fierul meteoric (yuntie) bogat în nichel a fost prima formă a acelui metal cu care oamenii s-au familiarizat. Cu toate acestea, minereurile de fier terestre sunt bogate și, de îndată ce oamenii au învățat să stăpânească extracția fierului din minereurile sale, metalul a fost folosit pentru arme și unelte agricole.

au fost găsite niște unelte din bronz din perioada Shang (Gaocheng, Hebei; Pinggu, Beijing) ale căror lame erau făcute din fier meteoric. Același lucru este valabil și pentru lama unui topor de tip Yue de la începutul perioadei zhou și a unui topor de pumnal de tip GE de la centenarul de tip GE, găsit în 1931 în junxian, Henan. Acest lucru arată că oamenii din jurul anului 1000 î.HR. au reușit să topească fierul și să-l arunce în forme. Destul de remarcabil este descoperirea în 1976 în Lingshi, Shanxi, a unui topor din perioada Shang a cărui lamă conține până la 8% fier. Acest amestec ar putea proveni dintr-o temperatură a cuptorului atât de ridicată încât fierul din minereuri s-a strecurat în bronzul topit (Yin, Cao 1994: 148).

un mormânt din perioada Zhou vestică târzie (M2001) al statului Regional Guo Irak descoperit în 1990 în Shangcunling lângă Shaanxian, Henan, a inclus o sabie lungă de 33 cm, cu o lamă de fier cu miez de bronz (tongrui Irak), atașată la un mâner de jad decorat cu pietre turquois. Se presupune că acesta este cel mai vechi exemplu pentru fierul extras din minereuri și nu din materialul meteoritic. Cu toate acestea, atingerea temperaturii de topire a fierului de 1540 C nu era încă posibilă în acel moment. Singura șansă de a scoate fierul din minereuri a fost utilizarea „topirii blocurilor” (kuailiantie XV, Bloom) cu reducere (huanyuan Irak) la o temperatură de aproximativ 1000 ct. Fierul produs cu cuptoare cu flori este foarte impur și include cantități mari de zgură de oxid de Fier(II) (yanghua Yatie Irak) și silicați (guisuanyan Irak) și, prin urmare, a trebuit să fie prelucrat prin ciocănire la temperaturi mai ridicate înainte de a fi prelucrat (Yin, cao 1994: 148).

construcție

cea mai mare clădire din perioada Zhou de Vest descoperită până în prezent (în 1976) este situată în Fengchu aproape de Qishan, Shaanxi. Alte clădiri au fost găsite în zhaochen, în districtul Fufeng, în districtul Shaanxi și în Qizhen, în apropiere. Aceste clădiri sunt situate în zona de origine a dinastiei Zhou, o regiune care acoperă aproximativ 15km2. Regele Wen și-a mutat reședința departe de Qishan mai la est până la Feng și Hao aproape de Xi ‘ an.

sala principală a complexului Fengchu se afla pe o terasă mare de 45 de 32 de metri (tai XV) de pământ ștanțat (hangtu Irak) care avea o înălțime de 1,3 m (du 2009: 435). Deoarece subteranul este format dintr-o pantă spre sud, partea de sud a terasei este ceva mai înaltă. Clădirile sunt aranjate astfel încât părțile private să fie la nord, iar intrarea și părțile publice în sud. Complexul este înclinat 10 la vest. Chiar dacă lemnul stâlpilor este putred, poziția lor și cea a pereților și intrărilor sunt încă vizibile.

intrarea complexului a fost protejată de un zid (menping) pentru a îndepărta spiritele rele. Calea de intrare (mendao XV) a fost flancată de două clădiri (xishu XV, dongshu XV), înainte de a duce într-o curte centrală. Treptele (taijie-ul) duceau spre clădirile principale și laterale care stăteau la 30-40cm deasupra nivelului Curții. Aripile din stânga și din dreapta (Xiangfang-ul) ale complexului au fost atinse de colonade (huilang-ul). Sala principală (Qiantang XV) a fost probabil împărțită în camere mai mici, așa cum pot fi presupuneri din postholes din podea. În spatele holului principal se află două curți pătratice separate printr-un coridor înălțat la cele două clădiri (houshi XV) din partea din spate.

acest complex este mic în comparație chiar și cu lucrările de construcție mai vechi și, deoarece templele ancestrale și clădirile pentru cei vii erau identice în construcții, natura acestei clădiri este necunoscută. Aranjamentul este o evaluare a clădirilor mult mai vechi găsite în Erlitou și corespunde mai mult sau mai puțin arhitecturii tradiționale din vremurile ulterioare. Arhitectura Shang a fost, de asemenea, modelul de utilizare a facilităților de deshidratare (shuidao XV) găsite în complexul fengchu. Au fost găsite două canale îmbrăcate cu tuburi de ceramică, unul lăsând curtea mare de sub clădire spre est până la poartă și unul care duce spre est de curțile din spate.

zidurile clădirilor erau construcții de zăbrele. Cea mai remarcabilă este o noutate reală inventată probabil de Zhou, și anume plăcile de ceramică, fie curbate slab (banwa XV), fie flectate într-un semi-tub (tongwa XV). Acestea au fost găsite în mai multe situri din perioada Zhou de Vest, în afară de Fengchu, Zhaochen și Qizhen, de asemenea, reședințele timpurii Feng și Hao, șanțul de apă Shuigou în Fengxiang Fengxiang, Xiliangjia Xiliangjia în Chunhua Chunhua (toate în Shanxi), Liulihe Liulihe lângă Beijing, vechiul Palat al statului regional Lu Lu în Qufu în Shandong, templul statului Zheng Zheng în Xinzheng Xinzheng Henan, shituo shituo lângă Fuling, Shuangyantang Shuangyantang și Linjia matou linjiayuan lângă Wushan Wushan (toate fac parte din Chongqing), precum și Tujiazhai Yujiazhai în Macheng Macheng, Dengcheng aproape de Xiangfan și mopanshan lângă dangyang, toate în Hubei (su 2013, Fu 2018). Clădirea Fengchu a fost folosită de-a lungul perioadei Zhou de Vest ca un fel de templu care a inclus așa-numita „cameră de broască țestoasă” (guishi Irak) și gropi pentru depozitarea oaselor oracol folosite, dar data originii este în discuție (du 2009: 438-441).

complexul celor 15 clădiri găsite în Zhaochen, utilizate pe tot parcursul perioadei Zhou de Vest – poate ca clădiri administrative, acoperă o suprafață de 2.000 m2. Nu toate sunt păstrate în stare bună, iar relațiile unei clădiri cu cealaltă ca părți ale unui întreg complex nu sunt clare. Cea mai mare clădire (F8, poate cea centrală) are o dimensiune de 22,5 XTX 10,4 m și se află pe o terasă cu pământ ștanțat de 76 cm (Du 2009: 442). Fundamentele includ mai multe fundamente de pilon (zhuchu XV) sugerând o partiție a camerei în trei camere mai mici. Cladirea este inconjurata de un canal de scurgere (sanshui inktiv) tencuit cu pietricele (luanshi inktiv). Clădirile trebuie să fi fost considerabil mai înalte și mai puternice decât cele din Fengchu, așa cum se poate observa la distanță (5,6 m) și dimensiunea stâlpilor (50-70cm) (Yin, Cao 1994: 139). Cei mai mari piloni stăteau pe un fundament de pietriș (lishi XV) pentru a asigura stabilitatea.

site-ul yuntang din fufeng include 5 clădiri, dintre care patru PAR să înconjoare o curte. Cea mai mare cladire, nordica, se afla pe o terasa de 22 de 16,5 m si a fost impartita in mai multe camere. Relicvele găsite în gropile de gunoi din împrejurimi indică Zhou-ul de Vest târziu. Forma complexului a fost comparată cu cea a lui Majiazhuang din Yongcheng. Ar fi putut fi altarul familiei aristocraților locali (Du 2009: 446).

foarte aproape este o clădire similară Găsită în 2000 într-un sat numit Qizhen. Terasa casei principale este 23.8 18.8 m-mare, și la fel ca în Yutang, două Flancuri îmbrățișează o curte (cum ar fi caracterul de la XV, dar sa întors în jurul valorii de). Curtea, deschisă spre sud, este tencuită cu o plimbare cu pietriș în formă de V (Shizilu sec. La 1,5 km nord de Zhaochen, în satul qijiacun, se află rămășițele unui alt complex de clădiri.

arheologii discern între complexele construite dens (milian shi î.HR.) și complexele cu clădiri împrăștiate (sandianshi î. HR.). Al doilea tip de complex de clădiri a fost caracterizat prin utilizarea pe scară largă a plăcilor și a pietricelelor pentru tencuirea canalelor de deshidratare sau a trotuarelor.

clădirile în sine pot fi împărțite în trei tipuri, care diferă în ceea ce privește relația lățime-lungime și distanța stâlpilor din interiorul clădirii unul de celălalt: nu toate clădirile aveau o „sală” în interior (Du 2009: 448).

fundamentul unui imobil aflat în jichun, în orașul Hubei, pare a fi cel al unei case cu picioroange (ganlan, în orașul ganlan) (yin, Cao 1994: 140).

astronomie și geografie

inscripțiile de pe vasele de bronz sunt adesea datate. Acest lucru arată cât de importantă a fost utilizarea unui calendar pentru Zhou. Zhou a folosit sistemul de 12 luni lunare (plus o lună intercalară) și sistemul de tulpini cerești și ramuri terestre, așa cum este cunoscut de oamenii Shang.

Unele evenimente descrise în Zhou texte chiar se referă la una din cele patru etape diferite ale lunii (yuexiang 月相), și anume chuji 初吉 (prima zi după lună nouă la cea de-a 7 sau a 8-a zi), ji shengba 既生霸 (sau ji shengpo 既生魄, la cea de-a 8 sau a 9-a zi a 14-a sau a 15-a zi a lunii), ji wang 既望 „lună plină” (de la cea de-a 15 sau a 16-a zi de la 22 sau 23-a zi a lunii), și ji siba 既死霸 (sau ji sipo 既死魄, la cea de-a 23-a zi a lunii la următoarea lună nouă).

Devreme Zhou-perioada de texte vorbim mai multe înstelat constelații sau de „vile”, de exemplu, huo 火 (xin 心), ji 箕, dou 斗, ding 定 (shi 室, bi 必), mao 昴, bi 畢, poate 參, niu 牛 sau nü 女. Acestea au fost sistematizate progresiv, astfel încât o gamă completă de 28 de constelații (ershiba Xiu Xiu) a fost cunoscută în perioada de primăvară și toamnă (770-5 cent. BCE). Calea Lactee (Yinhe-ul, tianhan-ul) a fost cunoscută și la începutul perioadei Zhou.

poezii din Shijing (Binfeng, ode Qiyue; Yongfeng, Ode Ding Zhi Fang zhong) se referă la schimbările cerului înstelat prin anotimpuri:

oda Shiyue zhi jiao (partea Xiaoya) este primul text chinezesc care menționează cuvântul shuori „prima zi a lunii lunare”.

Zhouli (partea xiaguan Sima XV) explică faptul că au existat șase testeri de apă (qiehushi XV) în serviciul armatei care controlează un fel de ceas de apă.

solstițiile de iarnă și de vară au fost determinate cu ajutorul gnomonilor (guibiao XV)

limba perioadei Zhou timpurii este bogată în diferiți termeni geografici care denotă tipuri de înălțimi și locuri apoase. Nu se știe dacă existau deja hărți, dar vestul Zhou avea o idee concisă despre amploarea imperiului lor și știa destul de bine că nu putea fi controlat din valea râului Wei din Shaanxi. Din acest motiv, curtea Zhou a făcut turnee în mai multe părți ale imperiului și a ales, cu ajutorul divinației, să construiască o capitală secundară la confluența râurilor Yi și Luo, dându-i numele de Chengzhou (astăzi Luoyang, Henan).

conceptele clare ale spațiului pot fi văzute și în arhitectură ca Palatul Fengchu din Qishan, al cărui ansamblu de clădiri este mult mai complex decât cel al rămășițelor palatelor și templelor din perioada Shang.

filosofia Schimbării la care toate lucrurile de pe pământ au fost supuse, de asemenea, echipate cu schimbări în geografie. Hexagrama Qian în clasic Yijing „Cartea Schimbărilor”, spune că „este modul de pământ pentru a răsturna pe deplin și umple umil” (di dao Bian Ying el Liu Qian, „Qian”). Astfel de modificări ar putea apărea, de exemplu, prin inundații sau cutremure, așa cum este descris în oda Shiyue zhi jiao:

Medicina

medicina în cele mai vechi timpuri a fost peste tot în lume legat de domeniul religiei, și, prin urmare, primăvara devreme și toamna carte Guanzi, clasic Lunyu, sau pseudo-geografie shanhaijing menționează medii și medici cot la cot. Boala a fost explicată prin voința rea a spiritelor și zeităților sau ca o pedeapsă pentru o conduită necorespunzătoare. Rugăciunile și sacrificiile au fost, prin urmare, o parte substanțială a practicii unui medic. Descoperirile de „chirurgie” timpurie la cranii ar fi putut avea un astfel de fundal religios și nu este neapărat o dovadă a abilităților medicale (Du & Jin 2003: 105).

cuvântul pentru „a fi bolnav” (ne 疒), care arată o persoană culcată pe un pat, dezvoltat în rezumat conceptul de „boală”, și-a exprimat în multitudinea de cuvinte cu radical 疒 văzut în Clasic Shijing că oamenii de știință Chinezi împărțiți în cinci grupe, și anume „primejdie” (kunku 困苦), „anxietate” (yousi 憂思), „dureri” (shangtong 傷痛), epidemii și umflături (yili 疫癧), și alții (Du & Jin 2003: 106). Un concept abstract similar este „planta medicală”sau—mai general—” materia media ” (Yao XV). Shijing numește o cantitate mare de plante, dar nu se poate ști dacă acestea au fost doar consumate sau servite deja în scopuri medicale. Același lucru este valabil și pentru cele peste 30 de semințe (dintre care majoritatea migdale) descoperite într-un mormânt din perioada Shang din Gaocheng, Hebei.

capitolul Sheyi din clasicul Liji menționează vinul (Jiu, de fapt bere tare din boabe) ca leac pentru boli. Importanța vinului ca „rege al medicinii”este văzută în utilizarea radicalului XV în caracterul pentru medic, Yi XV. Cartea Zhouli o dată enumerate, în conformitate cu comentatorul Wang Yun XV, biroul de yijiu (poate o contracție a secțiunii de medic cu cea a supraveghetorilor de vin). Lunyu și Liji atestă obiceiul ca un fiu să testeze medicamentul înainte ca un tată bolnav să-l consume.

dacă masajul și acupunctura au fost cunoscute în timpul perioadelor Shang și Western Zhou, este o chestiune de speculație (Du & Jin 2003: 109).

Zhouli explică faptul că medicul maestru al curții regale (yishi) a avut un personal de nu mai puțin de 30 de persoane. În afară de acest birou, curtea Zhou a fost îngrijit patru de către un dietetician (Shiyi-ul), un medic regal (jiyi-ul), un „chirurg” regal (YangYi-ul) care îngrijea ulcerele și chiar un medic veterinar (shouyi-ul). Cartea Zhouli, chiar dacă a apărut doar în perioada statelor beligerante, demonstrează că lumea religiei cu supplicatorii (zhu VIII) și „vrăjitorii” sau mediile (Wu VIII) a fost separată de cea a „științei”. Textul Jizhong Zhoushu Jizhong Zhoushu (Yizhoushu Yizhoushu) dovedește existența unei rețele de medici „pregătirea sutelor de plante medicinale” în Statele regionale din perioada Zhou.