povestiri POP, atât chirurgicale și non-chirurgicale, de la doamne în următoarele noastre!
intervenție chirurgicală pozitivă:
Sherrie Palm diagnosticat la 54 de ani după aproximativ trei luni de senzație de umflătură, am luat o oglindă de mână pentru a vedea ce se întâmplă mai jos. Am fost un pic șocat să văd ce arăta ca o tumoare mare care iese din vaginul meu. Nu eram speriată, nu auzisem niciodată de cancer vaginal și nu aveam dureri, dar știam că orice se întâmplă trebuie abordat. La examinare, prietenul meu clinician a declarat: „aveți prolaps de organe pelvine; te voi potrivi pentru un pesar și, dacă nu ești mulțumit de pesar, te voi îndruma către un uroginecolog pentru a explora tratamentul chirurgical. Nu am auzit niciodată de niciunul dintre acești 3 termeni înainte de acea zi. Pe măsură ce am cercetat POP, am început să recunosc mai multe simptome pe care le-am experimentat de-a lungul anilor, constipație cronică, tampoane împingând afară, presiune vaginală și rectală. Apoi m-am înfuriat. Știam că trebuie să fac ceva pentru a genera schimbare și a sparge zidul tăcerii stigmatizante care învăluie POP. Călătoria mea a început cu scrierea unei cărți pentru a obține informații în mâinile femeilor, dar în curând am recunoscut că, dacă aș vrea să cresc în mod eficient conștientizarea POP, să educ femeile despre această afecțiune și să le ofer acelor femei îndrumare și sprijin, ar trebui să fondez o organizație nonprofit – și APOPS s-a născut.
Asociația pentru susținerea prolapsului de organe pelvine unește femeile din întreaga lume ca una, oferind o soră de sprijin și îndrumare pentru femei de la adolescenți până la sfârșitul vieții, din diverse rase, naționalități, locuri de muncă, socio-economice și straturi educaționale. Suntem pur și simplu-femei. Pe măsură ce vocile noastre devin mai puternice și mai puternice, una lângă alta vom schimba modul în care lumea recunoaște și abordează prolapsul organelor pelvine.
MP diagnosticat la 50 de ani medicul meu a ridicat din umeri și a spus „la ce te aștepți, ai 50 de ani, ai 4 copii și alergi”. Am fost diagnosticat cu cistocel, rectocel și prolaps uterin la vârsta de 50 de ani. Alergam, mă antrenam pentru un triatlon, când ceva din interiorul corpului meu a intrat în vaginul meu. Ginecologul care m-a diagnosticat m-a demis fără niciun plan de a aborda problema! Am ieșit din biroul lui devastat și complet pierdut. După câteva luni de senzație izolată, neajutorată și fără speranță, am găsit site-ul APOPS! Aici am aflat că aceasta este o condiție comună. Am aflat că trebuie să văd un Uroginecolog și un terapeut fizic. Am intrat în acele întâlniri împuternicite cu informații obținute de pe site-ul web și din Cartea lui Sherrie, prolapsul organelor pelvine: epidemia tăcută. Am avut două operații POP și continuă să se angajeze în APOPS, deoarece POP este o condiție care are nevoie de atenție în curs de desfășurare. Învăț din postări, de la femeile care își împărtășesc călătoriile și din bogăția de informații de pe site-ul APOPS. Sunt aproape trei ani post op și totul este în regulă, dar este atât de reconfortant să știu că, dacă se schimbă ceva pentru mine, am un loc unde să pun întrebări și să primesc nu numai sfaturi, ci și sprijin iubitor, și asta este neprețuit.
IdB diagnosticat la 36 de ani am avut T. V. T. În 2002, deoarece sufeream de incontinență urinară. Am avut un bun gynae care a făcut multe dintre aceste operații. Nici o altă intervenție chirurgicală nu a fost o ofertă la acea vreme, cu excepția histerectomiei și a reparațiilor extinse și nu am vrut asta. Operația mea a fost lipsită de evenimente, m-au ținut într-o săptămână și nu am avut efecte secundare. A vindecat incontinența și am reușit să trăiesc o viață activă și să-mi cresc copiii. Am folosit și un pesar. Mă bucur foarte mult că am avut această operație, deoarece mi-a redat o calitate a vieții.
MK diagnosticat la 31 am avut o reparație vaginală, ridicarea vezicii urinare și histerectomie (alegerea mea) după al 2-lea copil. Am avut o vezică urinară și prolaps vaginal. Prima mea reparație a eșuat pentru că nu știam nimic despre acest subiect și am avut încredere în medicul greșit. Cu a doua reparație nu am fost mulțumit de asta timp de un an. Dar acum sunt foarte fericit și mă simt minunat! Aș spune într-adevăr da timp înainte de a crede că nu a reușit. Doctorul mi-a folosit propria piele pentru a face liftul. Sunt fericit, fericit, fericit. Întotdeauna face temele și să încerce și du-te la cele mai bune. Merită fiecare bănuț.
LG diagnosticat la 32 de ani a avut o reparație anterioară & posterioară în 15 aprilie. Totul merge bine, încă mai am prolaps uterin, dar succesul celorlalte 2 a ajutat la ridicarea acestuia & acum încercăm un alt copil. Este o secțiune C definită, dar sunt ok cu asta, deoarece o livrare vaginală a fost ceea ce m-a lăsat așa în primul rând. Cred că cheia unei recuperări reușite este odihna, odihna & mai multă odihnă. Treaba mea a implicat în picioare & perioade de odihnă negarantate, așa că am decis să renunț & sunt în prezent un sejur la mama acasă, banii sunt strânși, dar îmbunătățind & mă pot odihni când am chef, probabil mai mult decât trebuie, dar mă voi bucura să stau acasă cât timp pot cu fiul meu.
MT diagnosticat la 26 în iulie 2015 am avut o reparație anterioară & posterioară. Sunt încă în” fereastra de recuperare „pe care am auzit-o este de aproximativ un an, așa că încă mai am senzația de ” tampon care cade ” ocazional, mai ales în timpul ovulației. Dar aș spune că sunt cu aproximativ 80% mai bine. Obișnuiam să am zile în care eram super deprimat înainte de operație și stăteam constant și mă gândeam la prolapsele mele și nu voiam să mă mișc. (Nu este ideal având în vedere că am acum 2 și 1 ani). Acum pot merge aproape toată ziua fără să mă gândesc sau să-mi observ vaginul. Încă mai am câteva simptome deranjante, așa cum am menționat, dar se îmbunătățește tot timpul și simt că mi-a dat din nou traiul.
LK diagnosticat la 31 de ani am avut o reparație rectocelă și perineu făcută în ianuarie 2013, când fiul meu avea 2 ani. Operația a decurs foarte bine și recuperarea a fost destul de rapidă. Sexul a fost mult îmbunătățit după aceea și am reușit să port din nou un tampon fără ca acesta să alunece. Deși de atunci am dezvoltat un cistocel și un enterocel ușor, operația inițială este încă benefică și nu regret deloc. Deși este probabil mai multă intervenție chirurgicală în viitorul meu, prolapsele mele sunt destul de mult fără simptome, așa că voi aștepta înainte de a o face din nou. În afară de limitarea greutăților la sală, îmi trăiesc viața în mod normal. Am 36 de ani.
TMS diagnosticat la 37 de ani am avut o intervenție chirurgicală A & P cu o curea uretrală TVT-O în iulie trecută. Recuperarea a fost dificilă, dar suportabilă. Nu scurgeri este ” neprețuit.”A nu primi semnale confuze din vezica mea și a infecțiilor repetate este eliberator. Voi avea ocazional unele tensiune musculară podea pelviană sau spasme și rareori se va scurge o picătură sau două. Sexul poate provoca încă o anumită sensibilitate, dar nu suficient pentru a mă ține de punctul culminant. PT mea și cu mine lucrăm la problemele rămase, dar eu sunt ca o femeie nouă frisky!!
ll diagnosticat la 48 am avut rectocele și repararea perineului pe 11 JAN 16. Rectocelul a fost reparat folosind plasă biologică. Operația a fost mai ușoară decât mă așteptam, mai puțin dureroasă decât anticipasem. Am luat 2 săptămâni de muncă, și încet relaxat înapoi în activitate. Fac destul de mult totul ca înainte, cu excepția ridicării a ceva peste aproximativ 10 kilograme. Mă simt great…no bulges și mult mai stricte. Baie rooming este tot înapoi la modul în care ar trebui să fie. Sexul a fost grozav de la aproximativ 9 săptămâni post…primele două ori au fost puțin înfricoșătoare, dar acum este mai bine ca niciodată. Nu regret deloc.
RJ diagnosticat la 31 de ani am avut reparații posterioare și perineu folosind țesut propriu pe 14 ianuarie 2016. Totul pare bine și peretele posterior acum bine sprijinit. Durerea a fost gestionabilă și acum mă simt mult mai bine. Problema mea este simptome ciudate de la cistocele mele ușoare nereparate. Ei bine, merită făcut până acum!
PG diagnosticat la 37 de ani a avut anterior &reparații posterioare pentru cistocel și rectocel cu plasă de vezică urinară pe 11 februarie 2016. Sunt 9 săptămâni post op și mă descurc destul de bine. Sexul devine mai bun. Am twinges aici și acolo în spatele meu scăzut, fesa superioară, dar nu trebuie să iau Advil sau Tylenol. Tocmai am început să înot aerobic și merg pe jos. Sunt mult mai strâns acolo și nu am acel sentiment de tampon decât dacă stau prea mult toată ziua și am BMs frumos! Mă simt mai bine în fiecare săptămână!
RB diagnosticat la 45 10 luni post OP. TAH (au rămas doar 1 ovar) Sacrocolpopexie, perineorrhaphy și uretropexie retropubică Burch. Mă vindec bine. Sexul este mult îmbunătățit. Nu mai am incontinență sau senzația zilnică de tampon. Am trecut prin PT înainte și după operație și cred că mi-a ajutat cu adevărat recuperarea. Încă mai am zile libere în care voi avea dureri ciudate sau umflături dacă exagerez. Viața mea este noul meu normal. Mă limitez la ridicarea nu mai mult de 20 de lire sterline (cu excepția nepotului meu când vizitează, 23lbs.) Fac exerciții cu impact redus (o mulțime de mers pe jos) și sunt conștient de podeaua pelviană atunci când fac activități care ar putea să o afecteze.
DLM diagnosticat la 32 de ani am o mare poveste de succes!! Am avut reparații abdominale în 2002 (ați citit acest drept…2002!!!) și încă mai țin!! Am prolapsat după nașterea primului meu când aveam 32 de ani și am continuat să am al doilea copil la 35 de ani. Am ajuns cu stadiul 3 în sus și cistocele, enterocele, rectocele din stadiul 1, descendența perineală și defectele paravaginale. Toate acestea au fost reparate împreună cu o histerectomie supracervicală (mi-au păstrat ovarele) și o sacralcolpoperineopexie, reparații rectocele specifice locului, reparații paravaginale și perineoplastie. Am avut o mare de ajutor de la familie și prieteni ca m-am recuperat (o necesitate). Am avut reparații când cel mai mic meu avea doar 16 luni. Încă mă uit cât de mult mă ridic și că nu exagerez în ceea ce privește treburile casnice etc. Trebuie să vă dați seama că prolapsul este într-adevăr un lucru pe tot parcursul vieții cu care trebuie să vă confruntați, dar nu vă pune capăt vieții. Trebuie doar să modifici ceea ce faci. Având reparațiile lasă-mă să fiu mama și soția nu am putut să fiu cu uterul și vezica mea atârnând. A fost cel mai bun lucru pe care l-am putut face pentru mine. Sunt ca și cum am fost pre-copil?? Nu. E vreo femeie? Nu. Dar eu sunt noul meu normal și de viață cu modificările mele și având copiii mei cresc știind mami nu le-ar putea ridica a fost un compromis bine pentru mine. Am putut rula în continuare și să se joace cu ei și am fost fericit! Și asta a făcut diferența.
WCD diagnosticat la 52 de ani aproape 3 ani de la reparațiile mele-bolta vaginală de grad 3/4, cistocel, rectocel și ciot cervical. Am avut o sacrocolpopexie cu plasă, o reparație&P și o curea a vezicii urinare. A petrecut 18 luni în post op pt. Da, am făcut schimbări în viața mea, dar nu mi-au afectat deloc calitatea vieții. Viața e minunată. Nu regret aici. 55 de ani și mă simt mai bine decât am făcut-o când aveam 40 de ani.
ar diagnosticat la 39 de ani am fost diagnosticat pentru prima dată la vârsta de 39 de ani cu rectocel ușor după forceps și nașteri cu ventuză, dar nu a devenit suficient de sever pentru a justifica intervenția chirurgicală până la 6 ani mai târziu. Dacă aș fi știut ce fac acum despre exercițiu și stilul de viață, aș fi putut încetini deteriorarea. Rectocele reparare septembrie 2012 în vârstă de 45. Recuperare simplă (am luat lucrurile foarte ușor și am fost foarte precaut cu privire la revenirea la activitățile de zi cu zi). Totul este bun până în prezent, încă limitez ridicarea/împingerea/tragerea grea și exercițiile cu impact ridicat, ceea ce este frustrant, dar există alternative. Fac cursuri de balet și Pilat săptămânal și mă simt destul de puternic jos acum. Dar eu a lua junghi ocazional să-mi amintească să fie atent și știu că trebuie să rămânem la aceste schimbări de stil de viață pentru viață.
MP diagnosticat la 50 colporrhaphy Posterior, TLH, și suspensie bolta vaginale. Recuperare destul de ușoară…simțit uimitor primele 4 luni și jumătate după op. a fost teribil de constipat timp de un deceniu…post-chirurgie a fost caca everyday…in și din baie în 5 minute! Iulie vezicii urinare a căzut…colporrhaphy anterioară cu grefă matrice porcină în Sept. 2015…reparații excelente. Din păcate, reparația posterioară a eșuat la două săptămâni după operație…dar nu la fel de rău. Fără regrete! Sexul este mult mai bine, eu sunt exercitarea de zi cu zi, mersul pe jos, ciclism, înot, eliptice, hab-it DVD, pt exerciții. Mă simt minunat. Am 52 de ani.
MM diagnosticat la 55 de ani prima intervenție chirurgicală la vârsta de 55 de ani și a avut reparații extinse, repetate 10 ani mai târziu. Dacă mai rezistă încă 10 ani, atunci voi fi cu adevărat recunoscător. Sunt o persoană foarte pozitivă și folosesc zilnic tehnici de meditație, relaxare pentru a ajuta la stres și probleme de sănătate. Cred că este cel mai bun lucru pe care l-am învățat vreodată împreună cu consumul de ceai din plante! Iubesc viața și o trăiesc la maxim.
RB diagnosticat la 45 de ani am folosit un pesar cu mare succes timp de aproximativ 7 luni. Probabil că aș fi putut să mă descurc mai mult, dar a fost un moment optim în viața mea pentru a-mi face operația. Ca soțul meu desfășoară o mulțime am nevoie de el acasă și am găsit chirurgul potrivit pentru mine aici. Știind că ar fi lăsând acest domeniu și nu pot găsi un alt mare am luat fereastra mea de oportunitate. Cred că PT înainte de operație mi-a ajutat succesul. Dacă ar trebui să o fac din nou, nu aș schimba nimic. Combinarea sinceră a unui pesar cu PT este ceea ce aș sugera oricărei femei care își începe călătoria. Și doar o notă aici…pesarul nu este doar pentru femeile mai în vârstă, indiferent de ce spun ei!
DWT diagnosticat la vârsta de 53 de ani am folosit un pesar timp de 8 luni până când am avut operația. Până când m-am apropiat de data intervenției chirurgicale, i-am comentat mamei mele că probabil nu aș fi programat nici măcar o intervenție chirurgicală dacă aș fi știut cât de bine ar funcționa pesarul. Nu-mi pare rău că am avut operația, dar am reușit să merg pe jos, să lucrez cu preșcolarii și să fac aproape tot ce am vrut, fără să simt că distrug ceva.
Brandy M diagnosticat la vârsta de 30 de ani am avut o intervenție chirurgicală, dar nu a avut succes. Dar, într-un fel, a fost o binecuvântare. Operația mea eșuată m-a condus la acest grup și la un nou doctor. Îmi place pesarul meu. Mi-a permis să mă întorc la mamă cum vreau și să fac exerciții fizice cu modificări mai rezonabile. De asemenea, îmi plac PT-urile mele. m-au ajutat să învăț ce mușchi sunt acolo jos, astfel încât să simt dacă ceea ce fac pune prea multă presiune pe podeaua pelviană, precum și să mă învețe modificări și exerciții complet noi, astfel încât să pot reveni la mai intens (dar cu impact redus!) antrenamente. Voi avea mai multe intervenții chirurgicale în cele din urmă, dar între pesar și PT am trecut de la operație care trebuie să se întâmple cât mai repede până când simt că pot aștepta până când copiii mei sunt mai mari și mai autosuficienți, astfel încât să mă pot vindeca după operație de data aceasta.
Management Non-chirurgical de succes:
Sarah m diagnosticat la 53 de ani am un pesar inelar pentru prolapsul uterin și al vezicii urinare ușoare. Acesta rămâne timp de până la 4 luni la un moment dat. Pot face totul normal, deși am grijă să nu alerg sau să sar. Înot adesea, ceea ce ajută cu adevărat…breastroke. Asistenta medicală la cabinetul medicului o schimbă o dată la 4 luni. Poate continua să-l folosească til eu sunt 90 spune mea doctor….no necesitatea unei intervenții chirurgicale. Chirurgia trebuie să fie ultima soluție, spune ea. Sunt fericit. Nu-l simt. Pot folosi în continuare tampoane, au relații sexuale etc. Face transportă cumpărături etc. și mai ușor. Este literalmente deține lucrurile în sus, susținută de os publice. Destul de simplu și remarcabil în același timp!
Becky k diagnosticat la32 am făcut 3 luni de PT (de 3 ori pe săptămână) și nu am simptome 90% din timp! Singura dată când sunt simptomatic este atunci când sunt constipat. Sunt destul de atent acum pentru a face lucruri care sunt prolaps prietenos. Am o listă de exerciții pe care le fac (cu greutăți și benzi) și care mă ține sănătos! Am avut un prolaps după al 3-lea copil, s-a vindecat mai ales și apoi când aveam 27 de luni PP, am luat câteva clase x-fit și au înrăutățit lucrurile. Atunci am început PT și de aceea sunt acum foarte atent cu modul în care fac exerciții fizice.
Danielle m diagnosticat la prolapsul vezicii urinare 35 și recto ușoară. Am început să folosesc un pesar despre 2 luni post partum și m-am dus la PT. Mi-am limitat ridicarea cât mai mult posibil, adică. a avut hub-uri transporta copilul și purtător, atunci când el a fost în jurul valorii de, pentru dr.appts nu am transporta scaunul auto în, etc. Am încetat să alăptez în jur de 10/11 m. aș scoate pesarul doar pentru a face sex. M-am dus la un nou PT acum câteva luni și a început o altă rundă, deoarece urogyn mea a spus că a fost foarte slab. Am făcut o altă rundă de 7/8 săptămâni și care a inclus e-stim. Am închiriat e-stim și acum o fac acasă de-a lungul w alte exerciții mele. Urogyno mi-a spus că nu voi fi candidat pentru operație la nivelul meu (gradul 1), așa că reușesc doar să încerc să mă mențin. Unele zile sunt mai bune decât altele pentru că devin leneș, dar nu sunt nici pe departe unde eram când am aflat la 6 săptămâni post partum. De asemenea, a trebuit să merg la terapie și pentru starea mea mentală la acea vreme. Una peste alta, într-un loc mai bun. A fost nevoie de multă răbdare și ajustare, dar există o lumină la capătul tunelului.
Mandy s diagnosticat la 31 Am un pesar inel și mi-a luat câțiva ani să se împace cu ea, dar eu sunt ok cu lucrurile acum. Știu că probabil nu voi mai putea alerga sau face majoritatea exercițiilor normale de tip sală de gimnastică, dar mă pot bucura de viața mea și pot face ciclism, înot, mers pe jos și yoga fără prea multe probleme. Am 36 de ani, așa că s-ar putea să mă operez în viitor, dar vreau să mă descurc cât pot fără să o fac.
Pat c diagnosticat la 50 am folosit pesarul meu timp de 18 luni. Folosesc un inel cu suport. Îl las înăuntru și dr. curăță și îl schimbă la fiecare 2 luni. Am prolapsuri de gradul 3, ceea ce înseamnă că a fost întotdeauna în afara deschiderii vaginale. Am avut multe probleme cu vezica. Cu pesarul nu am probleme cu vezica urinară și nu simt niciodată pesarul și nu alunecă niciodată. Nu pot spune destul cât de mare a fost de lucru pentru mine. Am așteptat 8 ani pentru a încerca în cele din urmă un pesar. Găsirea acestui grup mi-a dat curajul să încerc un pesar. Mi-aș fi dorit să nu fi așteptat atât de mult.
ek diagnosticat la 42 de ani făceam hab-it DVD împreună cu sesiunile mele PT pe care le aveam o dată pe săptămână. Terapeutul meu fizic a putut vedea că podeaua pelviană devine din ce în ce mai puternică în fiecare săptămână când mergeam acolo. Asta a fost doar făcând doar hab-it DVD 4 ori pe săptămână și 30 min PT sesiune o dată pe săptămână și nimic altceva. Mi-a îmbunătățit prolapsul la un nivel în care nu l-am simțit deloc și nu am avut simptome. Am fost și încă alăptez, astfel încât prolapsul meu este încă acolo și se întoarce în jurul ovulației și perioadei mele, dar nu este supărător.
DM diagnosticat la 42 de ani fac exercițiile pe care mi le-a învățat PT, mă duc la un chiropractician, un acupuncturist, un terapeut de masaj, un pic de Medicină Chineză și când am șansa să fac un senzor de stimulare ENG. Mă simt bine în majoritatea timpului. Sunt zile în care o simt mai mult decât altele, dar nu am simptome majore. Din anumite motive, nu credeam că toate aceste lucruri pe care le fac mă ajută cu adevărat până când am plecat în vacanță timp de două săptămâni și nu am făcut niciunul dintre aceste lucruri. Nimic! Așa că am început repede să simt că lucrurile se înrăutățeau. M-am întors să fac toate aceste lucruri și simt deja o diferență. Deci, orice faci, te ajută să crezi sau nu!
Amy d diagnosticat la 34 am un pesar cub din cauza avulsie levator și în timp ce a luat unele ajustări fizice și mentale mi-a dat atât de mult bucata de minte. La doar 35 de ani nu am vrut să merg pe ruta chirurgicală. A avea un pesar mi-a permis să mă bucur din nou de activitatea fizică (o mare parte din viața mea și crucială pentru bunăstarea mea).
FJ diagnosticat la 64 am inelul cu pesar de sprijin. Medicul elimină & curăță. Este o operație minunată, anulată, deoarece pesarul ține totul înăuntru și nici măcar nu știe că este acolo. Am așteptat 3 ani să încerc și îmi pare rău că nu am încercat la primul semn de prolaps. Cercetam chirurgia în loc să cercetez pesarii. Cel mai bun lucru pe care l-am făcut a fost să iau pesarul. A prevenit intervenția chirurgicală și toate complicațiile care pot și se întâmplă cu intervenția chirurgicală, fie imediat după operație, fie în anii următori, având o intervenție chirurgicală
Michelle w diagnosticată la 41 de ani am folosit un pesar timp de 4 ani, am schimbat, de asemenea, o mulțime de obiceiuri de viață și alegeri sportive pentru a elimina cât mai multă presiune asupra prolapsului meu. Am reușit să-mi trăiesc cu succes noua normalitate. Sport înțelept cu un pesar…..Am terminat un ironman 70.3 (dar am mers pe piciorul run). Îmi place mea pessary….it a devenit noul meu cel mai bun prieten.
Maria m diagnosticată la 48 de ani în momentul în care calc apă și încerc doar să evit orice ar putea înrăutăți lucrurile (de exemplu, evitarea ridicării lucrurilor grele) nu fac nimic special pentru a îmbunătăți lucrurile, dar mă descurc bine până acum. Acum au trecut aproximativ 2 ani de când am descoperit că am un cistocel și rectocel – la început am fost tulburat, dar după ce am găsit acest grup și cu un pic de sprijin din partea prietenilor, m-am împăcat cu cum stau lucrurile deocamdată. Dacă lucrurile se înrăutățesc, voi încerca buretele sau un pesar. Nu sunt un candidat bun pentru chirurgie, deoarece am EDS (pe care l-am descoperit doar când am primit POP).
RTH diagnosticat la 44 de ani am avut laser intimalase făcut în aprilie și sunt foarte mulțumit de rezultate. Nu mai există durere și pot exercita Zumba, bicicletă, plimbări, înot aproape normal. Încă scurgeri când tușesc sau strănut sau SAR, dar asta nu este atât de rău. În cartea mea tratamentul a fost un succes imens. Se pare că îmbunătățirea maximă poate fi văzută după 6 luni, iar retușurile trebuie făcute anual … vom vedea.
Vanessa F am folosit bureți de mare timp de 3 ani și sunt mulțumit de ei. Pot face aproape tot ce am făcut înainte (cu excepția sportului). Dar eu fac o mulțime de yoga și-l iubesc. Pot face aproape totul cu cei 3 copii ai mei. În primul meu an de POP am avut PT și am încercat niște pesari. Dar nimic nu a funcționat ca acești bureți. Așa că sunt bine acum și vreau să evit operația cât mai mult posibil.
JL diagnosticat la 36 am fost gestionarea mea pentru aproximativ 8 ani sau cam asa ceva (am pierdut numărul sincer) și nu au planuri pentru o intervenție chirurgicală. Trei prolapse-prolapsul meu uterin este bine trecut de deschidere. Dar când mănânc bine, totul dispare (sau, cel puțin, urcă mai sus) și mă simt din nou normal. Mâncând corect, vreau să spun că mi – am schimbat drastic dieta-fără cereale, fără ouă, fără lactate. Când mănânc aceste lucruri, diferitele efecte pe care fiecare le are asupra mea determină agravarea simptomelor prolapsului meu. Vă rugăm să luați în considerare încercarea doar pentru două sau trei săptămâni eliminarea acestor lucruri din dieta ta și a vedea dacă există vreo schimbare. De asemenea, DVD-ul Hab-it a fost de mare ajutor. Combinația dintre cele două, schimbările de dietă și Hab-it, sunt aproape normal. Încă mă simt greu și mă umflu puțin înainte de o mișcare intestinală uneori, dar cam atât.
ap diagnosticat la 60 la mijlocul anilor cincizeci, în timpul examenului meu anual, ob/gyn mi-a spus că vezica mea a scăzut puțin și, din moment ce nu aveam simptome și ea a spus că nu era mare lucru și normal pentru cineva care avea trei copii, nu m-am gândit prea mult la asta. Câțiva ani mai târziu, același obgyn mi-a dat o rețetă pentru PT pentru osteopenia mea pentru a-mi întări nucleul. După trei luni de întărire a miezului sub îngrijirea unui PT, într-o noapte la o piesă de teatru cu soțul meu, am simțit că vezica mea scade în timpul pauzei. Am avut o mulțime de presiune pelviană și durere care am simțit că am avut o UTI foarte proastă și m-am dus la urologul meu, care a diagnosticat un cistocel. Durerea a dispărut după 2 săptămâni și totul „sa stabilit.”Atunci am început să fac cercetări și am aflat despre POP. APOPS a avut un rol esențial în educația mea. Am văzut trei urogini și toți m-au diagnosticat cu cistocel în stadiul 2, rectocel ușor și prolaps uterin ușor și toți au spus că, pentru că nu aveam simptome, ar trebui să-l las în pace și să monitorizez. În acel moment, singurul simptom pe care l-am avut a fost un sentiment „slăbit” mai jos, dar impactul psihologic a fost enorm. M-am trezit cu ea, m-am culcat cu ea și am trăit toată ziua gândindu-mă la ea. M-am întristat câteva luni, iar apoi, cu educație și cercetare, am preluat controlul pentru a face lucrurile de care aveam nevoie pentru a mă ajuta. Asta a inclus să mergi la PT și să folosești un pesar. Niciunul dintre medicii pe care i-am văzut nu mi-a recomandat să merg la podea pelviană PT, dar pe baza a ceea ce am citit pe APOPS, I-am cerut ob/gyn pentru o recomandare de prescripție pentru PT. Din fericire, am găsit un pt remarcabil care mi-a arătat cum să-mi protejez podeaua pelviană; cum fac Kegels și îmi întăresc pc-ul, cum să fac exerciții pentru a întări mușchii podelei pelvine, cum să ridic lucrurile, cum să mă ridic din pat, cum să-mi masez abdomenul pentru a ajuta la constipație, cum să am o mișcare intestinală etc. Acum sunt doi ani de când am prolapsat pe 5 septembrie 2014 doar timid de vârsta de 60 de ani. Cu un an înainte am avut trei itu-uri, în timp ce nu mai avusesem niciodată itu-uri, așa că semnele erau acolo și, dacă aș fi știut despre POP, nu aș fi făcut niciodată acele exerciții de bază și cred că aș fi putut să o împiedic sau, cel puțin, să-i întârzii debutul. Sunt recunoscător pentru APOPS, deoarece acele femei din forum mi-au oferit informațiile de care aveam nevoie pentru a mă ajuta. Sper să rămân așa pentru totdeauna, dar dacă operația este în viitorul meu, cel puțin acum sunt cu adevărat informat și îmi cunosc opțiunile.
S. L. diagnosticat la 36 de ani – vreau să împărtășesc o poveste pozitivă cu cei care sunt nou postpartum. La 8 luni postpartum, sunt asimptomatic în majoritatea zilelor. Prima mea naștere a fost o secțiune C din cauza unui copil mare (10lb 7oz). Privind în urmă, probabil că am avut probleme de la purtarea fiului meu. Periodic, mi-ar fi „tampon care se încadrează afară” senzație și aer Bulbuc acolo jos, dar nu a făcut o conexiune. Am fost însărcinată cu un alt copil 18 luni mai târziu și am livrat un VBAC în februarie 2016. Nașterea a fost lungă și traumatică, incluzând 4,5 ore de împingere (inclusiv împingerea numărată), augmentarea pitocinei, un grad 2 și lacrimă internă și un copil complet posterior care nu s-a întors niciodată și a ieșit cu partea însorită în sus. Dacă ceva ar provoca prolaps, ar fi această naștere!
după ce am avut fiica mea, am avut senzația de tampon în fiecare zi care s-a agravat cu orice activitate, împreună cu bule de aer, scurgeri ale vezicii urinare și BMs dureroase. Am fost inconfortabil tot timpul și m-am gândit constant la prolapsul meu. Uretra mea părea, de asemenea, foarte mare și am putut vedea ambii pereți de la deschidere la început. Am început PT în martie 2016 și am făcut aproximativ 8 sau 9 sesiuni care m-au ajutat să devin mai puternic, dar încă aveam simptome. În cel mai rău caz, deși nu mi s-a dat niciodată o etapă, cistocelul meu a fost probabil un 2 și am, de asemenea, coborâre anterioară a peretelui vaginal împreună cu un uretrocel. S-ar putea să am și eu un rectocel, dar asta pare să se fi rezolvat în cea mai mare parte.
în ultimele 8 luni, am fost extrem de atent să nu ridic nimic pe care nu trebuia să-l ridic și, de asemenea, nu am exercitat altceva decât mersul pe jos. Cred că într-adevăr luând-o ușor și timp au fost cei mai mari factori în a deveni asimptomatice. Am reușit chiar să-mi port copilul într-un purtător ergo periodic (îl salvez pentru când am nevoie cu adevărat). Da, am câștigat în greutate ca rezultat, dar cred cu adevărat că oferindu-i corpului meu o șansă de odihnă m-a ajutat să mă recuperez. Probabil că nu voi putea niciodată să fac exerciții cu impact ridicat sau să alerg din nou, dar sunt de acord cu asta dacă pot rămâne asimptomatic și pot evita intervenția chirurgicală cât mai mult timp posibil. Am de gând să-mi cresc încet activitatea și să văd cum reacționează POP-ul meu. Pentru moment, sunt fericit să simt că m-am întors la normal. Corpul meu nu este același după naștere, dar noul meu normal este ușor de gestionat și mă pot bucura să fiu activ din nou cu copiii mei.