Joachim du Bellay (1522-1560)

oeuvres francoises de iehoiakim, Du-Bellay, gentil homme Angeuin, & po excelent de ce la fel. Reueu oquxs, & de nouueau augmentees de plusieurs po oquxsies nu bisuri auparauant imprimees. / Au roy treschrestien Charles IX.

Paris: Federic Morel, 1569. (8vo)

Du Bellay a murit la vârsta de 37 de ani, după ce a publicat numeroase colecții de poezie care au urmat mai întâi, apoi au contrazis doctrina prezentată în faimoasa sa Ilustrație de la langue Fran (1549). În numele poeților din PL (du Bellay, Ronsard, Baif și compatrioții lor), D. F. F. definește poetul ca o figură vizionară, atât învățată, cât și inspirată divin, a cărei datorie este de a spori gloria limbii franceze prin versuri, pentru a rivaliza cu realizările anticilor. Lucrările colectate ale lui Du Bellay, oeuures francoises de Ioachim Du-Bellay, gentil homme Angeuin, & po inktte excellent de ce temps au fost publicate postum în 1569. De la primul titlu din colecție (D.1549, cu viziunea sa înaltă asupra rolului poetului) până la respingerea pastorală a unor astfel de ambiții mari în Jeux Rustiques (1558), lucrările colectate ale lui Du Bellay marchează o tranziție importantă în poezia franceză de la mijlocul secolului al XVI-lea. Du Bellay ‘ s oeuvres transmite mai întâi optimismul unei mișcări umaniste în creștere, apoi dezamăgirea crescândă față de obiectivele intelectuale umaniste și pesimismul cu privire la încercarea de a construi gloria pământească pentru sine, în fața ravagiilor inevitabile ale timpului.

mai multe despre Du Bellay și lucrările sale

născut într-o familie de nobilime din Anjou, Du Bellay a rămas orfan la o vârstă fragedă, iar educația sa timpurie în țară a fost neglijată. În tinerețe, a studiat dreptul la Poitiers, unde i-a cunoscut pe Marc Antoine Muret și Jacques Peletier du Mans și a început să scrie poezii în latină și în franceză. Du Bellay l-a întâlnit ulterior pe Pierre de Ronsard și i s-a alăturat în 1547 la collect de Coqueret din Paris, unde tinerii poeți au urmat studii de latină și greacă și au citit marile opere literare și filosofice din antichitate și din Italia sub tutela umanistului Jean Dorat. La collect de Coqueret, Ronsard și du Bellay au format un grup numit ” la Brigade. Cei șapte membri ai grupului, adoptând ulterior numele de „Plecadă”, au căutat să facă limba franceză și literatura sa să crească în statură până la punctul de a rivaliza cu măreția limbilor clasice.

du Bellay ‘ S D Xvifense et illustration de la langue Fran oktooyse (1549) a servit ca Manifest al grupului, afirmând demnitatea limbii franceze în conformitate cu sprijinul tot mai mare al umaniștilor renascentiști pentru limba populară și chemând poeții să se bazeze și apoi să depășească modelele literare din Grecia, Roma și Italia. Potrivit lui Du Bellay și compatrioților săi, poetul nu a fost doar un artist inspirat, ci și un artizan priceput care trebuie să găsească inspirație în modelele clasice și italiene, apoi să le transforme în ceva nou și capabil să sporească gloria limbii franceze. Plecada a susținut un ideal înalt al poeziei de dragul poeziei și al poetului ca unul care exprimă adevăruri universale.

prima colecție de cincizeci de sonete a lui Du Bellay, l ‘ Olive (publicată în 1549, apoi într-o ediție extinsă de 115 sonete în 1550), reflectă idealurile subliniate în D-Centfense și îl stabilește pe Du Bellay ca un maestru al formei sonetului, inspirat de teme neoplatonice și motive Petrarchane. Această poezie de dragoste nu exprimă atât sentimente amoroase pentru o femeie iubită, cât o pasiune pentru perfecțiunea formală care încorporează teme și figuri Petrarhane-antiteze și oximoroni, de exemplu, – și metafore împrumutate din mitologia clasică. Noțiunea neoplatonică a urcării în lumea formelor și apoi în tărâmul ideilor pătrunde în colecție, dar aici călătoria ascendentă a sufletului devine ascensiunea poetului spre glorie, în conformitate cu doctrina proclamată de d-ta.

în 1553, Du Bellay a realizat visul umanist al unei călătorii în Italia, călătorind la Roma ca secretar al unchiului său, Cardinalul Jean du Bellay, ambasadorul lui Henric al II-lea la Papa. Odată ajuns în Italia, entuziasmul poetului a dispărut curând în deziluzie cu pretențiile anturajului papal și cu o reflecție dureroasă asupra măreției căzute a Romei și a vanității întregii glorii pământești. Aceste sentimente de mare înșelăciune și o nostalgie crescândă pentru patria sa inspiră poezia pe care Du Bellay a scris-o în timp ce se afla în Italia și a publicat-o după întoarcerea sa în Franța în 1557. La întoarcerea acasă, Du Bellay a fost asaltat de probleme juridice de familie și probleme medicale, iar surditatea sa din cauza unei boli anterioare s-a agravat. A murit în 1560, la vârsta de 37 de ani.

Antiquitez de Rome (1558) transmite reflecțiile sumbre ale lui Du Bellay asupra măreției și decadenței Romei și asupra trecerii inexorabile a timpului. Inspirat în parte de modele clasice care tratează teme similare, sonetele lui Du Bellay transmit totuși un sentiment foarte personal de dezamăgire, întemeiat pe nostalgia pentru Franța. Regretele (1558) reflectă, de asemenea, temele deziluziei față de Roma și absența din patrie, precum și mesaje către prieteni, sonete inspirate din viața de zi cu zi și reflecții poetice asupra casei jouney. În regrete, Du Bellay caută inspirație în experiența zilnică și în emoțiile celui care suferă în exil din țara sa natală. Jeux Rustiques (1558) resping, de asemenea, marile ambiții subliniate în Deffense, înlocuind căutarea poetului pentru gloria eternă prin erudiție și perfecțiune formală cu căutarea fericirii individuale bazată pe simplitate.