acest capitol trece în revistă ideile și metodele din domeniile modificării comportamentale contemporane și terapiei comportamentale clinice care pot contribui substanțial la dezvoltarea strategiilor de învățare. Activitățile de consiliere și schimbare de comportament de tot felul pot fi privite în primul rând ca predarea strategiilor active de autogestionare pentru a face față problemelor de viață. Majoritatea acestor strategii au o componentă puternic cognitivă-sunt executate în principal între stimul și răspuns. Volumul comportamentului uman și partea cea mai caracteristică umană a acestuia nu constau în coordonarea răspunsurilor cuiva cu contingențele de întărire predominante în medii fixe, ci în încercările de a schimba mediile fizice și sociale actuale pentru a le face mai satisfăcătoare sau pentru a realiza alte tipuri de obiective în viață. Modificarea comportamentului a adus pe scena schimbării comportamentului câteva tehnici noi, modest eficiente de schimbare a comportamentului, o justificare a teoriei învățării care a oferit o aură de respectabilitate științifică și un angajament etic sincer pentru evaluarea atentă a eficacității tratamentului. Fundamentele teoriei învățării tehnicilor de modificare a comportamentului au fost în mare măsură subminate și înlocuite cu explicații care recurg puternic la procesele cognitive și imaginare active. Mai mult, au fost dezvoltate tehnici și strategii de schimbare noi și adesea mai eficiente, care constau în învățarea activă a persoanelor să se auto-direcționeze și să-și auto-gestioneze propriile procese cognitive pentru a produce schimbări dorite în sentimente și comportament. Domeniile terapiei comportamentale și modificării comportamentului au suferit propria lor revoluție cognitivă.